Vocabular religios:

cunună de spini: este cununa pe care au împletit-o soldaţii romani şi au pus-o pe capul lui Iisus, după ce a fost osândit la răstignire, punându-I şi o trestie în mâna dreaptă. Lucrul acesta nu este fără tâlc; era obiceiul, la cei vechi, ca împăraţii sau regii popoarelor să poarte pe cap, ca semn al măririi, o diademă sau o coroană de aur sau de argint şi în mână un sceptru (toiag) din lemn de fildeş, argint sau aur, semn al autorităţii supreme regale. Şi cum Iisus Hristos este „Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor“ (Ioan 18, 36; I Timotei 6, 15; Apocalipsa 17, 14), este aşteptat şi întâmpinat de poporul lui Israel la intrarea în Ierusalim cu strigătele de binecuvântare „binecuvântat este Împăratul Care vine în numele Domnului“ (Luca 19, 38). De aceea, ca semn al autorităţii Lui împărăteşti, dar în batjocură, I-au pus şi Domnului Hristos o cunună de spini pe cap şi un sceptru, dar de trestie, pentru ca, apoi, îngenunchind înaintea Lui, să-şi bată joc de El, zicând: „Bucură-Te, Regele iudeilor“ (Matei 27, 29; Marcu 15, 17; Ioan 19, 2). Totuşi, deşi puse în batjocură, aceste insigne împărăteşti I-au recunoscut fără voia lor calitatea şi demnitatea Lui de Împărat, Care împărăţeşte în cer şi pe pământ. Ele sunt şi semne ale biruinţei, prin jertfa crucii, asupra morţii şi a puterilor demonice pe care le-a dezbrăcat de putere (Coloseni 2, 14-15), eliberând - ca împărat - lumea din robia păcatului, a morţii şi a diavolului. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)