Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 31 Octombrie 2008

Monofizism (gr. mono-physis # o singură fire). Erezie predicată de Eutihie (378-cca 454) călugăr din Constantinopol, discipol al patriarhului Chiril de Alexandria, învăţând că Hristos nu are decât o singură fire (mono-physis), cea divină, întrucât trupul omenesc l-a luat în mod aparent. Eutihie refuză distincţia între „hypostasis“ (ipostas, persoană) şi „physis“ (natură, fire), spunând că, dacă Hristos e o persoană, El nu poate avea două naturi. Monofizismul era încurajat de formularea lui Chiril de Alexandria, care a pus în circulaţie şi a apărat cu îndârjire formula: „unică este natura (physis) întrupată a Cuvântului dumnezeiesc“. În faţa acestei confuzii de termeni, Sinodul de la Calcedon (451) vorbeşte clar de realitatea integrală a Fiului, Care are o singură persoană în două naturi. Cele două firi, dumnezeiască şi omenească, îşi păstrează integritatea lor, dar ele sunt unite fără confuzie, nici separare, într-un singur ipostas. Calcedonul respinge în acelaşi timp Monofizismul, afirmând că în Hristos există două firi, dar şi Nestorianismul, care susţinea că El este în două persoane. Hristologia de la Calcedon se bazează tot pe un argument soteriologic: numai dacă Cuvântul Şi-a asumat autentic în ipostasul Său firea omenească integrală este posibilă îndumnezeirea omului. Una dintre formele sub care a circulat după Calcedon erezia lui Eutihie este Monofizismul „severian“ sau moderat, propus că o formulă de re-conciliere între calcedonieni şi necalcedonieni de către Sever, patriarh de Antiohia (512-538). Într-adevăr, Sever condamnă pe Eutihie, în schimb respinge Calcedonul, deoarece acesta ar fi reabilitat Nestorianismul, care fusese respins de Sinodul din Efes (431). Pentru el, adevărată doctrina hristologică ar fi exprimată în formula lui Chiril de Alexandria: „O singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Logosul“. (pr. prof. dr. Ion BRIA, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, EIBMBOR, 1981).