Vocabular religios

Monofizism (gr. mono-physis # o singură fire). Erezie predicată de Eutihie (378-cca 454) călugăr din Constantinopol, discipol al patriarhului Chiril de Alexandria, învăţând că Hristos nu are decât o singură fire (mono-physis), cea divină, întrucât trupul omenesc l-a luat în mod aparent. Eutihie refuză distincţia între „hypostasis“ (ipostas, persoană) şi „physis“ (natură, fire), spunând că, dacă Hristos e o persoană, El nu poate avea două naturi. Monofizismul era încurajat de formularea lui Chiril de Alexandria, care a pus în circulaţie şi a apărat cu îndârjire formula: „unică este natura (physis) întrupată a Cuvântului dumnezeiesc“. În faţa acestei confuzii de termeni, Sinodul de la Calcedon (451) vorbeşte clar de realitatea integrală a Fiului, Care are o singură persoană în două naturi. Cele două firi, dumnezeiască şi omenească, îşi păstrează integritatea lor, dar ele sunt unite fără confuzie, nici separare, într-un singur ipostas. Calcedonul respinge în acelaşi timp Monofizismul, afirmând că în Hristos există două firi, dar şi Nestorianismul, care susţinea că El este în două persoane. Hristologia de la Calcedon se bazează tot pe un argument soteriologic: numai dacă Cuvântul Şi-a asumat autentic în ipostasul Său firea omenească integrală este posibilă îndumnezeirea omului. Una dintre formele sub care a circulat după Calcedon erezia lui Eutihie este Monofizismul „severian“ sau moderat, propus că o formulă de re-conciliere între calcedonieni şi necalcedonieni de către Sever, patriarh de Antiohia (512-538). Într-adevăr, Sever condamnă pe Eutihie, în schimb respinge Calcedonul, deoarece acesta ar fi reabilitat Nestorianismul, care fusese respins de Sinodul din Efes (431). Pentru el, adevărată doctrina hristologică ar fi exprimată în formula lui Chiril de Alexandria: „O singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Logosul“. (pr. prof. dr. Ion BRIA, Dicţionar de Teologie Ortodoxă, EIBMBOR, 1981).