Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 18 Octombrie 2008

- cărbuni de foc sau aprinşi: expresie aflată numai în Epistola către Romani (12, 20). Apostolul Neamurilor, îndemnând pe creştinii romani la viaţa de sfinţenie şi la nerăzbunare, pentru a birui răul cu binele, spune : „dacă vrăjmaşul tău este flămând, dă-i să mănânce ; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci făcând acestea vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui“ (Romani 12, 20). Prin aceasta Apostolul vrea să ne facă să înţelegem că trebuie părăsită legea talionului sau a răzbunării, „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte“ (Matei 5, 38) şi înlocuită cu iubirea faţă de vrăjmaşi şi cu binele, ca răspuns la faptele de răutate.. Căci cu această atitudine de iubire şi de iertare cel rău poate fi dezarmat şi câştigat, făcându-l din duşman prieten. Aceasta înseamnă a pune cărbuni de foc sau cărbuni aprinşi pe capul lui : să-l aduci pe vrăjmaş, prin fapta binevoitoare de iubire şi iertare, în situaţia de a se ruşina singur şi de a recunoaşte în ce stare se află, spre a se reculege şi a se îndrepta.

- cirtă: mic colţişor sau îndoitură abia observabilă, la litere, prin care se distingeau literele (consoanele) evreieşti una de alta. Mântuitorul foloseşte acest cuvânt întâlnit o singură dată în Noul Testament când spune că lumea aceasta va trece : „Adevăr (amin) zic vouă: înainte de a trece cerul şi pământul, nici o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece până ce se vor face toate“ (Matei 5, 18), până ce nu se vor împlini toate cele spuse de El. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)