Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 25 Septembrie 2008

- braţul Domnului: expresie metaforică folosită de trei ori: Luca 1, 51; Ioan 12, 38 şi Fapte 13, 17. În primul text este rostit de Preasfânta Fecioară Maria, în imnul de laudă: „Măreşte, suflete al meu, pe Domnul... că a făcut tărie cu braţul Său Domnul...“ (Luca 1, 51). Al doilea este un text citat din Isaia (53, 1): „Braţul Domnului cui s-a descoperit?” (Ioan 12, 38). A treia oară, expresia se află în cuvântarea Sfântului Apostol Pavel, în sinagoga din Antiohia Pisidiei, spunând că Dumnezeul lui Israel a scos acest popor din robia Egiptului „cu braţ înalt“, adică „cu puterea Sa“ (braţ # putere). Deci, „cu braţ înalt“ înseamnă „cu putere mare“ şi cu minuni;

- bucate: merinde; prin bucate se înţeleg în Noul Testament felurile de alimente şi produse animale lăsate de Dumnezeu pentru hrana omului. Termenul este folosit de cinci ori cu acest sens, Mântuitorul corectând ideea greşită că unele animale sau alimente ar fi spurcate şi că ar spurca pe om, mâncându-le (cf. Levitic 11, 23; 20, 25, Fapte 10, 12-15). Se spune: „Nu înţelegeţi oare că tot ce intră în om din afară, nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din «inima» omului, aceea spurcă pe om“ (Marcu 7, 18-20). Al doilea text recomandă milostenia cu cele ce posedă omul: „Cel ce are... bucate să dea şi celui ce nu are“ (Luca 3, 11). Sfântul Apostol Pavel, combătând abuzul şi îmbuibarea cu bucate, scrie: „Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele sunt pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte“ (I Corinteni 6, 13). Iar cu privire la ereticii care considerau bucatele spurcate şi opreau şi de la căsătorie, scrie: „Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate pe care Dumnezeu le-a făcut spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei care au cunoscut adevărul. Pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire. Căci se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune“ (I Timotei 4, 3-5). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)