„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Vocabular religios
- boldul morţii: expresie folosită sub formă interogativă în viziunea lui profetică de către Sfântul Apostol Pavel. Vorbind de învierea morţilor cu trupuri nemuritoare, la Ziua Judecăţii de Apoi, el spune: „Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit este moartea“ (I Corinteni 15, 26); adică moartea nu va mai exista pentru nimeni; căci chiar cei vii, aflaţi atunci în viaţă, nu vor mai muri, ci se vor schimba în trupuri nestricăcioase (I Corinteni 15, 51; I Tesaloniceni 4, 17). Atunci, „moartea este înghiţită de biruinţă“; apoi apostolul o întreabă: „Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte boldul tău? Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea“ (I Corinteni 15, 54-56). În ce fel este păcatul boldul morţii, o lămuresc apostolii astfel: „Ci fiecare este ispitit, când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte“ (Iacov 1, 14-15). „Pentru că plata păcatului este moartea“ (Romani 6, 23). Este vorba, fireşte, aici, de „moartea trupească“ şi de „învierea trupească“ a celor morţi, în ziua cea de apoi. Învierea morţilor înseamnă sfârşitul morţii sau - cum zice apostolul - „moartea e înghiţită de biruinţă“. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)








