„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
06 Dec, 2025
Vocabular religios
- bine: ceea ce trebuie să fie bineplăcut lui Dumnezeu şi oamenilor. Termenul se foloseşte de şase ori în Noul Testament: de patru ori ca locuţiune adverbială: „a face bine“, cum spune Domnul la adresa celor care cârteau pentru femeia care I-a turnat mirul de nard, de mare preţ, pe cap, care mir trebuia, după ei, vândut, iar cu banii obţinuţi, ajutaţi săracii. Iar El le răspunde: „Lucru bun a făcut ea pentru Mine. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi…“ (Marcu 14, 3-7). Sau cum îndeamnă Apostolii pe creştini: „Păzindu-vă (de idolotite sau sugrumate), bine faceţi“ (Fapte 15, 29). Ori: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ţie bine…“ (Efes. 6, 13). Şi: „Fă bine şi vei avea laudă“ (de la dregători) (Rom. 13, 3). În alte trei texte, e folo-sit ca exclamare de bucurie. Astfel, străpânul zice către sluga credincioasă: „Bine, slu-gă bună şi credincioasă…, peste multe te voi pune; intră în bucuria Domnului tău“ (Matei 25, 21, 23; Luca 19, 7). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)
