Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 18 Septembrie 2008

- beţie, a se îmbăta: consumarea de băuturi alcoolice, ameţitoare (vin, ţuică etc.) peste măsură, devenind obişnuinţă şi patimă. Beţia nu este vătămare numai trupului, îmbolnăvindu-l, ci şi sufletului şi se numără printre păcatele de moarte care exclud de la împărăţia lui Dumnezeu (Romani 13, 13; I Corinteni 6, 10; Galateni 5, 21; I Petru 4, 3) Apostolii recomandă întotdeauna evitarea beţiei (I Petru 4, 3). Dar beţia, în sens figurat, este - după spusele vechilor comentatori - imaginea orgiilor şi viciilor. Tâlcuind textul: „Cei ce dorm, noaptea dorm, şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată“ (I Tesaloniceni 5, 7) Sfântul Ioan Hrisostom („Omilii XI“) spune că beţie sunt toate viciile, căci şi bogăţia este o beţie a sufletului, ca şi pofta nesăţioasă de avuţii sau de desfrâu etc., toate fiind pierzătoare de suflet (Matei 24, 49; Luca 12, 45; I Corinteni 6, 9-10). Există însă şi o beţie spirituală, a celor însetaţi după cuvântul lui Dumnezeu, care s-au umplut de Duhul Sfânt. În ziua Cincizecimii, apostolii şi cei pre-zenţi s-un umplut de Duhul Sfânt şi de harismele Lui, încât prooroceau şi grăiau în alte limbi omeneşti (Fapte 2, 4, 11), iar unii din mulţime ziceau că „sunt plini de must“, adică beţi (Fapte 2, 13). Ei, însă, plini de Duhul Sfânt, au început a grăi fără teamă cuvântului lui Dumnezeu, suferind prigoane, închisori şi moarte. Apostolii, cu puterea aceasta spirituală, a Duhului Sfânt, primită de la Hristos (Ioan 20, 21-23), au întemeiat Biserici - hirotonind preoţi, episcopi şi diaconi - , au propovăduit, au sfinţit altare şi oameni prin săvârşirea Sfintelor Taine şi au călăuzit popoarele încreştinate pe calea mântuirii. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)