Vocabular religios

- bătrân: Acest termen indică, de obicei, pe cei în vârstă, înţelepţi, ca în Matei 16, 21; 21, 23 şi 26, 35 şi alte locuri, în care este vorba de „bătrânii poporului“ sau membrii Sinedriului, cel mai înalt for de judecată. În acelaşi sens e folosit şi de Apostolul Pavel în I Tim. 5, 1-2. Bătrân (presviteros): Ioan 3, 4. Vorbind Domnul lui Nicodim despre „naşterea de sus“ pentru cei ce vor să vadă împărăţia lui Dumnezeu, iar el răspunde: „Cum poate omul să se nască, fiind bătrân?“ Iar folosind şi verbul „a îmbătrîni“, Domnul îi spune lui Petru: „Când vei îmbătrâni, altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti“ (Ioan 21, 18; cp. Evr. 8, 13). Cel mai des termen întrebuinţat pentru „bătrân“ este „presviteros“. El indică diferite categorii de persoane, unele după vârstă, altele, după felul şi slujirea lor specifică. Astfel, în prima categorie sunt cei mai în vârstă - fără a fi bătrâni în raport cu alţii, mai tineri sau mai mici (ex. Luca 15, 25; IOan 8, 9; Fapte 2, 17; 1 Tim. 5, 1-2). A doua categorie sunt „bătrânii poporului iudeu“, numiţi, când „mai mari“, când „căpetenii ale poporului“, care în timpul MântuitOrului alcătuiau, împreună cu arhiereii, cărturarii şi fariseii sau preoţii, Sinedriul, cu toţi în număr de 71 de persoane (Matei 16, 21; 21, 23; 26, 3-47, 57; 27, 1 3, 12; 28, 12; Marcu 8, 30; 11, 27; 14, 43, 53; 15, 1; Luca 7, 3; 9, 22; 20, 1; 22, 52; Fapte 4, 5, 8, 23; 6, 12; 23, 14; 24, 1; 25, 15). Acest Sinedriu a judecat şi condamnat pe Iisus la răstignirea pe cruce. Alte texte vorbesc de „datina bătrânilor“ (Matei 15, 2; Marcu 7, 3, 5; şi Evrei 11, 2), care sunt aceiaşi. În vremea Mântuitorului, aceşti bătrâni ai poporului, împreună cu ceilalţi membri ai Sinedriului, hotărau nu numai treburile obşteşti, dar în primul rând în problemele de factură religioasă; vom înţelege dar motivele care i-au determinat pe primii creştini să dea cârmuitorilor bisericeşti (hirotoniţi) numele de „proiestos“ (prof. Iustin Moisescu, Ierarhia bisericească în epoca apostolică, Centrul Mitropolitan al Olteniei, 1955, p. 9). Despre această categorie de „presviteri-preoţi“, cu 19 texte, şi de aşa-zişii „bătrâni“, în realitate tot preoţi şi ierarhi din Apocalipsă, cu alte 12 texte, se va explica în alt capitol, intitulat „presviteri“.