„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
06 Dec, 2025
Vocabular religios
- balaur: cuvânt intrat, în limba română, ca „drac“, este unul dintre numele căpeteniei - Satana - îngerilor răi, a diavolilor; termenul e întâlnit de 13 ori şi numai în Apocalipsă (12, 3, 4, 7, 9, 13, 16, 17; 13, 2, 4, 11; 16, 13; 20, 2). Întâi este numit „balaurul mare şi roşu“; iar în 12, 9 i se spune „balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi satana cel ce înşală toată lumea, care a fost aruncat din cer pe pământ“. El s-a împotrivit şi lui Hristos şi lucrării Bisericii în lume (cf. Matei 4, 1-10; 16, 18). „Balaurul mare şi roşu“ (Lucifer), în căderea lui din cer, a tras după el a treia parte din „stelele cerului“ (adică îngerii care l-au urmat) şi „le-a aruncat pe pământ“ (Apoc. 12, 3-4);
- ban - bănuţ: cea mai mică monedă romană valorând cât jumătatea unui „codrant“, iar codrantul, sfertul unui „as“. Acest termen este întrebuinţat de trei ori: Marcu 12, 42 şi Luca 21, 2, unde este vorba de văduva săracă şi care a aruncat doi bănuţi în corvană (cutia pentru templu), şi în Luca 12, 59, unde se spune despre datornicul ajuns pe mâna judecătorului (dregătorului) „care-l va arunca în închisoare până va plăţi ultimul bănuţ“ (Luca 12, 59). În plural, bani, găsim termenul cu înţelesul actual în Fapte 4, 37; 8, 18, 20; 24, 26; - Barac: unul dintre cei dintâi judecători urmând Deborei, proorociţa, când Israel era condus de judecători, şi care l-a dus la biruinţă asupra regelui Canaanului (Jud. 4-5). Pentru aceste fapte de credinţă şi de biruinţă e amintit de Pavel (Evr. 11, 32). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)
