„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Vocabular religios
- Avraam sau Abraam („tată a multe neamuri“): este amintit în Noul Testament nu numai ca părintele poporului evreu, ci şi al creştini-lor, adică al celor care au cre-zut în Hristos, din toate neamurile (Rom. 4, 12, 16), ca cei ce moştenesc făgăduinţa dată Lui. În vremea patriarhilor, tatăl era preotul pentru întreaga familie. Avraam este numit părintele după trup chiar şi al lui „Iisus Hristos; fiul lui David, fiul lui Avraam“ (Matei 1, 1). Despre el, Mântuitorul spune iudeilor, care căutau să-L omoare: „Părintele vostru, Avraam, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat“ (Ioan 8, 56). Adică, în ziua şi în încercarea de jertfire a lui Isaac, el a văzut preînchipuită ziua jertfei răscumpărătoare a lui Hristos. Iar mai departe, vorbind despre preexistenţa Sa ca Dumnezeu, zice: „Adevărat vă spun vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam“ (Ioan 8, 58). Sfântul Apostol Pavel aminteşte deseori pe Avraam, pentru credinţa lui, când i s-a făgăduit un fiu şi când apoi, pus la încercare, i s-a cerut să-l jertfească pentru care i s-a socotit credinţa şi fapta ca dreptate înaintea lui Dumnezeu (Rom. 4, 3; Gal. 3, 6 etc.). De aici, Sfântul Pavel vorbeşte mai mult de dreptatea prin sau „din credinţă“ (Rom. 4, 11 ; 9, 30), iar Sfântul Iacov accentuează la Avraam „dreptatea din fapte“, când a vrut să jertfească pe Isaac (Iacov 2, 21). El numeşte pe Avraam şi „prietenul lui Dumnezeu“ (Iacov 2, 23). Sfântul Apostol Pavel numeşte pe Avraam şi părintele lui Iisus - după trup - Care, venind în lume, „n-a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat, spre a Se asemăna întru toate fraţilor, pentru ca, ispitit fiind, El să poată să le ajute şi celor ce se ispitesc“ (cf. Evr. 2, 16-18). Şi tot el numeşte pe creştini „urmaşi ai lui Avraam“, „fii ai lui Dumnezeu şi fii ai făgăduinţei“ (Rom. 9, 7-8). Avraam, moştenind făgăduinţa lui Dumnezeu şi dobândind dreptatea din credinţă şi din fapte, este şi în cer părintele celor fericiţi şi drepţi. Când a murit săracul Lazăr - spune Mântuitorul - sufletul lui a fost purtat şi dus de îngeri „în sânul lui Avraam“ (Luca 16, 22). „Sânul lui Avraam“ este una dintre denumirile raiului. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)