Vocabular religios

- asiarhi sau dregătorii Asiei. Cine erau aceşti „asiarhi“ şi de ce sunt amintiţi? Apostolul Pavel aflându-se în Efes când a provocat Dimitrie argintarul răscoala împotriva lui - pe motiv că ar fi defăimat pe zeiţa Artemisa şi templul ei - a voit să intre în mijlocul poporului ca să-i vorbească, dar nu l-au lăsat ucenicii lui. „Încă şi unii dintre (asiarhi) dregătorii Asiei care îi erau prieteni, trimiţând la el, îl rugau să nu se ducă la teatru“, unde era poporul adunat împotriva lui. Asiarh era „căpetenia Asiei“, personaj care prezida în adunarea provincială a Asiei. Această adunare, compusă din delegaţi numiţi de oraşele de provincie, se întrunea în fiecare an pentru a celebra sărbătorile cultului imperial, când într-unul din aceste oraşe, când într-altul. Aceşti delegaţi alegeau un preot care era, în acelaşi timp, preşedintele adunării şi al jocurilor instituite în onoarea prinţilor. El purta titlul de asiarh, sau de arhiereu al Asiei. Asiarhul avea deci ca funcţiuni: de a prezida adunarea (anuală), de a aduce jertfele oferite împăratului şi zeiţei Romei, de a prezida jocurile şi, în fine, de a supraveghea templele zidite în provincie, în oraşele unde se ţinea, rând pe rând, adunarea. Asiarhii, în număr de zece, nu erau numiţi decât pe un an, şi, după expirarea sarcinii lor, ei îşi păstrau ca un titlu onorific numele pe care îl purtaseră. Efesul avusese peste optzeci de asiarhi. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)