„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Vocabular religios
- Amfipoli: amintit în Fapte (17, 1), era o colonie de atenieni, localitate situată la nord de revărsarea râului Srimon, la 48 km distanţă de oraşul Filipi. Amfipoli era cuprins sau înconjurat de cele două braţe ale fluviului cu acelaşi nume. Este amintit împreună cu Apolonia, - cetate situată la 46 km de Amfipoli şi la 57 km de Tesalonic -, în etapele călătoriei misionare a Apostolului Neamurilor, când trecea de la Filipi, la Tesalonic;
- Amplie sau Ampliat: unul dintre cei şaptezeci de apostoli, fost colaborator al lui Pavel, pe care el îl numeşte „iubitul meu în Domnul“ (Rom. 16, 8). Despre Amplie, tradiţia spune că a ajuns episcop, fiind hirotonit de Apostolul Andrei. A fost martirizat de păgâni şi este prăznuit de Biserică la 31 octombrie; - amintire sau aducere aminte de ceva: termenul este folosit în acest sens numai în Evrei 10, 3 în legătură cu păcatele şi cu jertfele de animale ce se aduceau în Vechiul Testament, care însă nu puteau ierta păcatele, ci numai întreţineau „conştiinta păcătoşeniei“. De aceea zice apostolul: «Că prin ele (jertfele aduse) an de - an se face amintirea păcatelor» (10, 2-3). Acelaşi termen este tradus în textele euharistice prin „pomenire“. „Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea“. Amintirea e aducerea în minte a unor gânduri sau fapte petrecute mai înainte sau în trecut. Apostolul Pavel, scriind lui Timotei şi amintindu-i de lacrimile lui, îl îndeamnă: „Îţi aduc aminte (îţi fac amintire) iarăşi de credinţa ta neprefăcută... şi îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele» (II Tim. 1, 5-6). Este vorba de harul preoţesc şi, în cazul lui, episcopal, care trebuie să fie permanent aprins, lucrător. La rândul său, Apostolul Petru, scriind creştinilor dintre iudei şi celor împrăştiaţi în părţile Asiei Mici, le spune că se simte dator cât mai trăieşte în trup, să le ţină trează amintirea despre tot ceea ce i-a învătat şi le-a scris în prima sa epistolă (1 Petru 1, 13). Acelaşi lucru îl face şi în ultimul text (II Petru 3, 1), precizând că în cele două epistole ale sale caută „să le trezească în amintire dreapta lor judecată“, cu privire la învăţătura Mântuitorului Hristos pe care le-au transmis-o mai înainte, şi le-au propovăduit-o apostolii (3, 1-2). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)