Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 30 Iulie 2008

- amăgire - a amăgi - amăgitor: (II Timotei 3, 13) este forma perfidă de a înşela pe cineva, prezentând deghizat sau meşteşugit minciuna şi neadevărul în formă de adevăr, sau prin false minuni. Ca substantiv, termenul se găseşte în această formă numai în expresia „amăgiri nelegiuite“. Textul e în legătură cu „potrivnicul“ sau antihristul, „a cărui venire va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase şi de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului, ca şi ei să se mântuiască» (II Tesaloniceni 2, 9-10). Deci „amăgiri nelegiuite“, adică o altă metodă prin care omul păcatului (antihristul) şi ortacii lui vor exercita influenţa lui nefastă asupra celor nelegiuiţi „fiii pierzării“, pe care i-a amăgit, încercând a amăgi şi pe cei aleşi prin toate mijloacele înşelătoare: necredinţă, nedreptate, minciună etc. Ca adjectiv, „amăgitor“ (I Timotei 3, 13; Matei 27, 63; II Corinteni 6, 8; Efeseni 4, 22; II Ioan 7) caracterizează diferite persoane. Astfel, în Matei, Mântuitorul este numit de sinedrişti, în faţa lui Pilat, „înşelător“; în II Corinteni 6, 8, Apostolii - îndeosebi Pavel - erau numiţi „amăgitori“; în Evrei 4, 22 se vorbeşte de „pofte amăgitoare“; în II Timotei 3, 13 se spune că „oamenii răi şi amăgitori... rătăcesc şi pe alţii“. În ultimul text, Apostolul Ioan îndeamnă pe creştini la viaţa şi dragostea în Hristos: „Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; aesta este amăgitorul şi antihristul“ (II Ioan 7). Mijlocul lor de amăgire sunt „cuvintele amăgitoare“. În primele patru texte din Matei şi Luca este vorba de „hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi care vor încerca să amăgească şi pe cei aleşi“, iar în celelalte, se vorbeşte de creştini pe care vor să-i amăgească amăgitorii. Cel ce amăgeşte şi face amăgitori este şarpele cel mare, diavolul, sau satan (Apoc. 12, 9; 20, 10) care „se preface şi în înger de lumină“ (II Corinteni 11, 14), care a amăgit şi pe Eva (prin vi-cle-şugul lui) (II Corinteni 11, 3), În cele mai multe texte însă Apostolii îi îndeamnă pe creştini să se ferească de amăgiri şi de amăgitori. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)