În vremea aceea erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele,
03 Mai, 2024
Vocabular religios
- Agripa al II-lea, sau Irod Agripa al II-lea (27-94) era fiul lui Irod Agripa (Fapte 12, 1-23). Este amintit în Fapte 25, 13; 26, 32, ca rege, numai cu numele de Agripa şi frate cu Berenice şi Drusila. În anul 50 (53), Agripa al II-lea a fost numit rege de Halchis, un mic principat în Liban, în locul unchiului său, Irod al II-lea, decedat, frate cu Agripa I şi cu Irodiada. În anul 52, în schimbul principatului Halchis, Claudiu (împărat roman) îi dădu cu titlu de rege, tetrarhia lui Filip (Batanea, Trahonilida, Iturea, Auranila), iar Gaulanita şi Abilea, lui Lisanie. Neron i-a adăugat Tiberiada şi Tarihea, cu împrejurimile lor, apoi cetatea Iulia, în Perea, şi 14 sate împrejurul ei (Jacquier). I s-a reproşat purtarea sa incestuoasă cu sora sa, Berenice, complezenţa sa faţă de romani şi atitudinea sa ambiguă, dacă nu favorabilă, faţă de creştini (Dufour);
- Ahaia: provincie romană senatorială, în vremea Noului Testament şi a Apostolilor, guvernată de proconsulul Galion (Fapte 18, 12); era un alt nume al Greciei sau Eladei (Fapte 20, 2). Provincia Ahaia cuprindea Peloponezul, Grecia centrală şi insulele învecinate. Pentru autorul Faptelor Apostolilor şi pentru Sfântul Apostol Pavel, Ahaia şi Macedonia formează ansamblul teritoriilor greceşti. (Fapte 19, 21; Romani 15, 26; I Tesaloniceni 1, 7-8). Capitala Ahaiei era Corintul. Ahaia este amintită în Noul Testament pentru încreştinarea timpurie şi pentru dărnicia locuitorilor ei. Din Ahaia, anume din Corint, era Ştefana - pe care l-a botezat Pavel cu toată casa lui - numindu-l «pârga Ahaiei» (1 Corinteni 1, 16; 16, 1.5, 17). Sfinţilor «care sunt în toală Ahaia» le scrie Apostolul şi a doua epistolă (II Corinteni 1. 1), lăudându-i pentru râvna lor la strângerea colectei (II Corinteni 9, 2; II. 10) pentru fraţii sfinţi din Ierusalim. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)
