Vocabular religios

adevăr – adevărat: stare de lucruri sau realitate obiectivă care se ofera cunoasterii. El poate fi evident, când poate fi verificat prin simţuri, sau revelat şi acceptat prin credinţă, cum sunt adevărurile sau învăţăturile Evangheliei lui Hristos. În primul caz, femeia cu scurgerea de sânge, atingîndu-se de poala hainei lui Iisus, se vindecă. E un fapt real, petrecut cu ea. Şi când Domnul întreabă: «Cine s-a atins de Mine, că am simţit o putere care a ieşit din Mine?» (Luca 8, 45-46), femeia, căzând înaintea Lui, I-a mărturisit tot adevărul (Marcu 5, 33; Luca 8, 47). La fel şi sutaşul care păzea Crucea, văzând cele întâmplate la răstignire, a exclamat: «Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta» (Matei 27, 54; Marcu 15, 39; Luca 23, 47; Matei 14, 33). Chiar şi fariseii şi irodienii ispititori recunosc în Iisus pe omul adevărului, Care învaţă «calea lui Dumnezeu» (Matei 22, 16; Luca 20, 21). Adevărul, ca aspect pozitiv şi constructiv al lucrurilor, este opus minciunii, nedreptăţii sau rătăcirii, ca lumina faţă de întuneric, ca virtutea faţă de păcat; ca Hristos faţă de Veliar (Matei 22, 18, 29; Ioan 3, 2-1; 8, 40, 44-45; 15, 17-19; I Ioan 2, 21). Aşa se spune că oamenii ţin minciuna şi nedreptatea, care sunt lucrări ale diavolului, drept adevăr ( Ioan 8, 44; 14, 17; Romani 1, 18-25; 2, 8; II Tesaloniceni 2, 10-12; II Timotei 2, 18, 3, 8; 4, 4; Iacov 3, 14; 4, 11; II Petru 2, 2; 1 Ioan 1, 6-8; II Ioan 4-7). Iisus este omorât pentru că mărturiseşte adevărul (Ioan 8, 40; 18, 38). Adevărul absolut e Dumnezeu Însuşi. Adevărul mântuitor este revelat în persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnzeu, Care a venit să mărturisească adevărul (Ioan 18, 23) şi este El Însuşi adevărul: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa» (Ioan 14, 6). Acest adevăr descoperit de El eliberează de păcat (Ioan 8, 32; Romani 6, 22; 8, 21) şi este mântuitor, căci «Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină » (1 Timotei 2, 4). Pe acest adevăr, că Iisus Hristos este Dumnezeu şi Om, a întemeiat El Biserica numită «stâlp şi temelie a adevărului) (1 Timotei 3, 15) Adevărul ne vine de sus, de la Dumnezeu, nouă; prin Iisus Hristos ni s-a dat harul şi adevărul (Ioan 1, 17; Iacov 1, 18; 1 Petru 1, 23) care mântuieşte. Duhul Sfânt Însuşi este numit «Duhul adevărului», Care de la Tatăl purcede şi pe Care lumea nu-L primeşte (Ioan 14, 17; 15, 26), dar El mărturiseşte despre Iisus (Ioan, 16, 13-14) şi călăuzeşte (I Ioan 4, 6; 5, 6). Fiindcă adevărul este de la Dumnezeu Cel în Treime, de aceea şi sfinţeşte. Apostolii, precum creştinii care primesc harul şi adevărul prin Botez, se sfinţesc întru adevăr (Ioan 17, 17; I Petru 1, 22). Apostolii şi creştinii trăitori şi mărturisitori sunt slujitori ai adevărului (Efeseni 3, 7; 4, 21; Coloseni 1, 5-23; Galateni 2, 5-14). «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Eu voi mărturisi pentru el înaintea Tatălui» (Matei 10, 32; Marcu 8, 38; Luca 9, 26; 12, 8; Romani 10, 9; II Timotei 3, 12). Adevărul este lucrător, rodnic şi sfinţitor (Efeseni 5, 9; 1 Petru 1, 22; I Ioan 1, 7; 2, 5): «Să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul. În aceasta vor cunoaşte că sunteţi din adevăr şi în faţa lui Dumnezeu vom afla odihnă inimii noastre» (I Ioan 3, 18 -19). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)