Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 17 Iunie 2008

anatemă: cea mai grea pedeapsă pe care o poate da Biserica. Ea se dă contra celor ce dispreţuiesc şi atacă adevărurile dogmatice, morale şi de cult şi, prin aceasta, ei duc la rătăcire şi pierzare de suflet pe cei neştiutori, devenind periculoşi societăţii bisericeşti. Anatema cuprinde blestem, afurisenie şi predare a celui anatemisit pe mâna satanei, de care ascultă şi ale cărui fapte şi misiune le împlineşte, devenind mort sufleteşte şi vrăjmaş lui Dumnezeu. Ceea ce este pedeapsa cu moartea în legile de stat este anatemisirea în legile Bisericii. (Exod. 8,32; Lev. 20, l-22 Deut. 13,1-10; 17,1-9; 20, 2-15; Mat. 21,18; Rom. 9,3; I Cor. 5,1-3; 16,2-12; Gal. 3,8-9; Const. Ap. II, 28,47-50). Prin anatemisire, „se afieroseşte acela diavolului şi mai mult să n-aibă parte de mântuire şi să se facă înstrăinat de Hristos. Nimănui dintre creştini sau clerici nu-i este îngăduit să întrebuinţeze anatema, nici chiar în glumă, căci face mare păcat (Mat. 5, 21-26); numai Sfântul Sinod poate folosi această anatema, după ce a epuizat toate mijloacele de îndreptare şi cel vinovat a fost judecat şi osândit public, pentru fapte contra adevărurilor lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale (Lev. 26, 14-46; Deut. 28, 15-58; Ps. 110, 1-31; Canoanele: I ec. 1; VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 şi Gangra 1, 20; Laod. 29, 30, 35; Cart. 81, 109, 110, 111, 112, 113,114, 115, 116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88). Anatema este despărţirea de Dumnezeu şi împreunarea şi moştenirea satanei. Iar al patrulea sfânt sobor, pentru anatema, precizează: „Nici un om credincios creştin să nu-şi zică anatema, ci numai ereticilor şi celor care leapădă chipul şi nu vor să se mai întoarcă; iar, de vor veni spre pocăinţă, primeşte-i şi-i îmbrăţişează, pentru că Domnul Iisus Hristos, Care S-a pogorât din ceruri pentru spăşenia noastră, zice: «N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă» şi «mare bucurie se face în ceruri pentru un păcătos care se pocăieşte»“.(pr. prof. Ene Branişte, prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase)