Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 10 Mai 2008

epitrahil (evpitrachlion, de la evpi + trachlon = pe grumaz, pus în jurul gâtului, la gât): în partea occidentală, el se numea stola. Epitrahilul închipuie jugul învăţăturii lui Hristos pe care îl poartă preotul şi ierarhul;

felon (felwnhn, de la fainw = acopăr): veşmânt lung şi fără mâneci, ca un fel de pelerină; împreună cu stiharul, felonul este unul dintre cele mai vechi veşminte liturgice, mai ales că el făcea parte din costumul clericilor în viaţa din afară, precum se vede din Epistola a Doua către Timotei (4, 13) şi din alte scrieri de mai târziu. Închipuie puterea lui Dumnezeu, cea care cuprinde toate câte există, sau hlamida, veşmântul batjocurii cu care a fost îmbrăcat Domnul după ce a fost flagelat şi era dus să fie răstignit.

mânecuţe (evpimanikia) sau rucavite: acest articol vestimentar a apărut între veşmintele preoţeşti în secolul al VI-lea d. Hr. Mânecuţele sunt proprii atât preotului, cât şi arhiereului, cu deosebirea că aceştia le pun peste capătul mânecilor stiharului, strângându-le cu ele, spre a nu fi stingheriţi în lucrările sfinte, iar nu ca diaconii, peste manşetele reverendei, şi deci pe sub mânecile stiharului. Aşa precum rezultă din spiritul textelor ce se recită la punerea lor (Ieş. 15, 6 şi Ps. 118, 73), mânecuţele simbolizează în general puterea întăritoare dată de Dumnezeu liturghisitorilor de a săvârşi toate cele ale serviciului divin. (pr. prof Ene Branişte, prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase)