Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Vocabular religios

Vocabular religios

Data: 30 Aprilie 2008

apocatastază (apocatastasis = restabilire, revenire): teoria, condamnată de Biserică, conform căreia, la sfârşitul lumii, totul se va purifica, va reveni la starea de curăţie, de neîntinare originară; acest proces se va face treptat, printr-un foc curăţitor. Despre apocatastază vorbeşte Sf. Grigorie de Nyssa (sec. al IV-lea, fratele mai mic al Sf. Vasile cel Mare), în unele dintre scrierile sale (în lucrarea „Despre suflet şi Înviere“). El spune că tratamentul purificării se face proporţional cu starea de păcat în care se află fiecare. Tratamentul constă în purificarea sufletului de răutate, ceea ce nu se face decât prin suferinţă. Tratamentul se aplică tuturor făpturilor, şi diavolului. Starea de apocatastază este una de fericire, de dumnezeire, străină de orice mâhnire. Cei purificaţi de răutate vor trăi într-o stare de virtute divină, care face ca Dumnezeu să fie totul în toate. Teoria apocatastazei îşi are rădăcinile la Origen (sec. II-III), care vorbeşte despre „restabilirea generală“ a păcătoşilor de toate categoriile, chiar şi a diavolului; la sfârşitul veacurilor, toţi trec, după moarte, printr-un foc care-i purifică, şi purificaţi vor învia cu trupurile eterice şi vor fi restabiliţi în starea de dinainte de căderea omului în păcat;

argos (gr. argos, argeio = a interzice, a suspenda; argeima to iereos = interzis, suspendat): lipsit de dar; interdicţie, luarea darului de a sluji al unui preot, suspendarea din preoţie.