„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
23 Noi, 2024
Vocabular religios
apocatastază (apocatastasis = restabilire, revenire): teoria, condamnată de Biserică, conform căreia, la sfârşitul lumii, totul se va purifica, va reveni la starea de curăţie, de neîntinare originară; acest proces se va face treptat, printr-un foc curăţitor. Despre apocatastază vorbeşte Sf. Grigorie de Nyssa (sec. al IV-lea, fratele mai mic al Sf. Vasile cel Mare), în unele dintre scrierile sale (în lucrarea „Despre suflet şi Înviere“). El spune că tratamentul purificării se face proporţional cu starea de păcat în care se află fiecare. Tratamentul constă în purificarea sufletului de răutate, ceea ce nu se face decât prin suferinţă. Tratamentul se aplică tuturor făpturilor, şi diavolului. Starea de apocatastază este una de fericire, de dumnezeire, străină de orice mâhnire. Cei purificaţi de răutate vor trăi într-o stare de virtute divină, care face ca Dumnezeu să fie totul în toate. Teoria apocatastazei îşi are rădăcinile la Origen (sec. II-III), care vorbeşte despre „restabilirea generală“ a păcătoşilor de toate categoriile, chiar şi a diavolului; la sfârşitul veacurilor, toţi trec, după moarte, printr-un foc care-i purifică, şi purificaţi vor învia cu trupurile eterice şi vor fi restabiliţi în starea de dinainte de căderea omului în păcat;
argos (gr. argos, argeio = a interzice, a suspenda; argeima to iereos = interzis, suspendat): lipsit de dar; interdicţie, luarea darului de a sluji al unui preot, suspendarea din preoţie.
