„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Vocabular religios
cafas (turc. de la arab. kafas şi kafes): balcon închis pe jumătate, ca un pod deasupra pronaosului, în partea de apus din interiorul bisericii şi la care se urcă pe o scară fixă, situată în partea de nord a pronaosului; în cafas stă corul bisericii;
cale de o sâmbătă: atât cât le era îngăduit evreilor să circule în ziua Sabatului, aproximativ un kilometru (în jur de două mii de paşi), fără să calce repaosul prescris sâmbăta; calofonic (gr. kalofonicon = frumos cântat, cel ce cântă frumos şi papadicon): stil de cântare psaltică cu melodie bogat ornamentată, având cadenţe largi, foarte variate; caracteristic cântării polieleului, heruvicului, laudelor etc; Cartea vieţii: în religia mozaică, există credinţa că toate faptele omului, bune şi rele, sunt înregistrate şi cunoscute: „Dacă vrei să ţii ce este mai sus de tine, dacă vrei să afli sensul legii morale, să fii convins că în permanenţă există un ochi care te vede, o ureche care aude, şi că toate faptele sunt scrise în Cartea vieţii.“(TA) Despre Cartea vieţii se vorbeşte în cultul iudaic de Anul Nou şi la sărbătoarea experierii. Faptele bune se răsplătesc în cer, dar şi pe pământ; cenotaf (gr. kenotafion, kenos = gol+tafos = mormânt): mormânt gol, zidit în memoria unui mort al cărui corp este îngropat în altă parte sau nu se ştie unde se află. Asemenea morminte s-au găsit mai ales în Egipt; cerime: denumire pentru baldachin, dar şi pentru steag bisericesc, prapor (în rev. MB, 1966, 4-6, p. 3040); cioclu: om a cărui slujbă este de a duce morţii la groapă; clironomie (gr. klironomia = moştenire): în teologia ortodoxă se vorbeşte despre „moştenirea lui Dumnezeu“; această „moştenire“ este omul credincios, creştinul, care a acceptat, a recunoscut, a crezut în jertfa Mântuitorului şi s-a supus Lui de bună voie, prin credinţa în El, ca Fiu al lui Dumnezeu. Prin această credinţă, creştinul devine supusul, bunul, adică propietatea Fiului lui Dumnezeu, „moştenirea“ lui Dumnezeu. (pr. prof. Ene Branişte, prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase)