„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Deci, iudeii
30 Apr, 2026
Zbuciumul corabiei și învolburarea vieții
Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt. Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii. Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim? Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare. Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă? Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun? Marcu 4, 35-41
Ne mărturiseşte Evanghelia de astăzi că în timp ce Apostolii se luptau cu furtuna şi cu valurile mari, Mântuitorul dormea. Aparenta neimplicare a Domnului Hristos venea în contrast cu zbuciumul celor din corabie. Era întuneric, marea învolburată şi ucenicii disperaţi. Ne întrebăm şi noi ca şi ucencii: oare Mântuitorului chiar nu avea în grijă faptul că erau în situaţia de a-şi pierde viaţa? Să nu uităm faptul că El Se afla în partea din spate a corabiei, adică acolo unde este cârma. În furtună fiind, corabia era cârmuita de Mântuitorul. A fost un prilej de încercare a credinţei ucenicilor. Era lângă ei Cel care vindecase boli incurabile şi izgonise demonii. Ucenicii au văzut cum Învăţătorul lor are putere asupra duhurilor necurate, asupra mării şi a celor din vazduh. Atunci de ce s-au îndoit? El Se îngrijeşte ca sufletele noastre să ajungă la limanul cel neinviforat, chiar şi cand trecem prin puternice furtuni. Oare ce s-ar întâmpla cu lumea aceasta dacă Dumnezeu nu ar veghea asupra ei?
.jpg)
