Sfintele slujbe din a doua săptămână a Postului Mare reiau bine cunoscuta temă a „postului duhovnicesc“. Stihirile de la Stihoavna Utreniei zilei de joi arată că vremea postului este „pricinuitoare de viaţă veşnică“ numai dacă „vom întinde mâinile spre facere de bine“. De asemenea, cântările de la Vecernia zilelor de miercuri şi joi ne avertizează că patimile, enumerate în rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert, ne pot vătăma mai mult decât o pot face demonii, după cum ne învaţă Sfântul Isaac Sirul. Trândăvia sau nepăsarea constă în a nu împlini poruncile lui Dumnezeu şi astfel nici osteneala duhovnicească a Postului Mare, de aceea, această patimă este obârşie a tuturor relelor. Plecând de la învăţăturile lui Petru Damaschinul, ierom. Makarios Simonopetritul arată că lenea sau trândăvia este într-adevăr în fruntea patimilor: „Lipsa de minte produce nepăsarea, aceasta duce la trândăvie, care naşte uitarea, din care vine iubirea de sine, iubirea de plăcere, iubirea de slavă şi iubirea de arginţi, producând risipirea în griji, necunoaşterea darurilor dumnezeieşti şi a greşelilor proprii, căreia îi urmează cele opt gânduri ale răutăţii, pe care se altoiesc toate păcatele“. Împotriva trândăviei trebuie să ne sârguim din greu şi să cerem mereu milostivirea lui Dumnezeu pentru ca voinţa noastră să se alipească de cea dumnezeiască, iar mintea şi inima să se cureţe de patimi. „Întăreşte gândirea mea cea clătinată de invidia şarpelui, opreşte năvălirile patimilor cu Patima Ta...“; „Întăreşte, Doamne, inimile noastre cu Crucea Ta, ca să nu se abată de la Tine la cuvinte viclene sau la lucruri urâte“ (stihiri de la Utrenia zilei de miercuri). „Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a scăpat“ (Prochimenul Ceasului al VI-lea, al zilei de joi din a doua săptămână a Postului).
