Ziua de miercuri din săptămâna a patra a Postului Mare este momentul în care ajungem la jumătatea acestei perioade de post de 40 de zile. Acest lucru are îndeosebi o importanţă liturgică, dar este şi un moment în care evaluăm postirea noastră de până acum şi putem intensifica urcuşul duhovnicesc către săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului şi către bucuria pascală a Învierii lui Hristos.
Imnografia Triodului precizează ce cinstim în această zi de înjumătăţire a Postului Mare: „În mijlocul pământului ai răbdat cruce şi patimă, Îndurate, tuturor nepătimire şi mântuire dăruind. Pentru aceasta, astăzi, la înjumătăţirea postului, toţi o punem înainte spre închinăciune şi cu bucurie o sărutăm, ca să ne învrednicim toţi a vedea pătimirile Tale şi învierea cea de viaţă purtătoare, luminaţi fiind cu dumnezeieşti fapte bune, Cuvinte al lui Dumnezeu, Unule, Mult-Milostive”. În mijlocul postului stă Sfânta Cruce, care anticipează scopul postirii noastre, pregătirea duhovnicească pentru Vinerea Mare. Trecând prin tristeţea acestei zile a răstignirii lui Hristos, să ajungem la bucuria zilei luminoase a Învierii Lui. „Astfel sădită în mijlocul Postului Mare, Crucea înfăţişează o anticipare a scopului acestuia. Ea îl face mai aproape şi oferă celor ce s-au curăţit în timpul celor trei săptămâni primele binefaceri duhovniceşti pe care li le aduc virtuţile” (Ieromonahul Makarios Simonopetritul, Triodul explicat).
De asemenea, imnograful inspirat al Triodului ne învaţă: „Vremea postului sfinţindu-o, dumnezeiasca şi preacinstita Cruce se pune spre închinăciune; să ne apropiem cu cunoştinţă curată, să luăm sfinţenie şi luminare şi cu frică să strigăm: Mântuitorul nostru, Iubitorule de oameni, slavă milostivirii Tale”.
Crucea este acum în naosul bisericii, pentru că a fost scoasă spre cinstire la finalul Utreniei din Duminica a treia a Postului Mare, iar noi, uitându-ne la ea, înţelegem că este stindardul mântuirii, pentru că prin răstignirea Domnului am fost izbăviţi de păcatul lui Adam. „Domn al tuturor fiind şi făcător, Dumnezeule, în mijlocul pământului Te-ai înălţat pe Cruce, înălţând spre Tine firea omenească cea căzută prin sfatul cel rău al vrăjmaşului; pentru aceasta cu credinţă Te slăvim, întărindu-ne cu pătimirea Ta” (Cântarea a treia, slujba Utreniei).
Miercuri în săptămâna a patra din Postul Mare cântăm: „Curăţindu-ne simţirile cu lumina postului, să ne luminăm din destul credincioşii, cu razele Crucii celei înţelegătoare şi, văzându-o că stă astăzi pusă înaintea noastră, să ne închinăm”.
Razele Crucii sunt cele care ne conduc pe drumul rămas din timpul binecuvântat al postului pentru a ne învrednici să fim alături de Hristos pe Golgota, martori ai Învierii Lui.
Toate imnurile înjumătăţirii postului pun în centru Sfânta Cruce, care este asemănată de părinţii Bisericii cu pomul vieţii din mijlocul Raiului.
„Înjumătăţind curgerea celor patruzeci de zile ale postului, veniţi să mergem cu dragoste împreună cu Hristos la dumnezeiasca pătimire. Ca împreună cu Dânsul, răstignindu-ne, să ne facem părtaşi și Învierii Lui.” Din acest imn din Triod înţelegem că drumul rămas al postului îl parcurgem sub semnul Sfintei Cruci şi-l trăim ca un timp de răstignire pentru a ne face părtaşi Învierii lui Hristos.
Crucea este prezentată de Triod ca un izvor al virtuţilor ce ne călăuzeşte pe calea anevoioasă a postului. Anevoioasă pentru noi cei ce ne lepădăm cu greu de patimi şi uşor pentru cei îmbunătăţiţi duhovniceşte, care se luptă neîncetat cu patimile. Noi toţi vedem în Cruce pavăza noastră în lupta cu păcatul.
Prin cântările Triodului cerem în această săptămână: „Acum Crucii închinându-ne, să strigăm toţi: Bucură-te, pomul vieţii; bucură-te, sceptrul cel sfânt al lui Hristos; bucură-te, mărirea cerească a oamenilor; bucură-te, lauda împăraţilor; bucură-te, tăria credinţei; bucură-te, arma cea nebiruită; bucură-te, izgonirea vrăjmaşilor; bucură-te, strălucirea cea luminată de mântuirea lumii; bucură-te, lauda mucenicilor; bucură-te, întărirea drepţilor; bucură-te, luminarea îngerilor; bucură-te, preacinstită”.
Prezenţa Crucii la jumătatea postului ne întăreşte pe calea virtuţilor şi ne arată că la mântuire ajungem prin pocăinţă, părăsind patimile şi câştigând virtuţile.
Ce mângâiere ne aduce Crucea? Aceea a speranţei mântuirii oferită de jertfa Domnului nostru Iisus Hristos. Acest lucru este subliniat foarte bine de imnografia din miercurea săptămânii a patra a Postului Mare: „Înjumătăţind noianul postului, aşteptăm limanul mântuirii, adică vremea pătimirii Tale Doamne, celei de bunăvoie. Ci ca un milostiv şi îndurat, învredniceşte-ne să vedem cu pace şi ziua măritei Învierii Tale, Iubitorule de oameni”.
