"Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare, neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice." (II Cor. 4, 17-18)
Sfântul Apostol Pavel numeşte "necaz" toate acele ispite şi încercări cu care omul se confruntă în fiecare zi. Când un om conştientizează starea de păcătoşenie în care se află, atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu încearcă să îşi schimbe viaţa, văzând că ceea ce făcea îi era dăunător nu doar trupului, ci şi sufletului. "Necazurile sunt uşoare şi trecătoare" deoarece răsplata pe care o aduc este atât de mare, încât "Ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit" (I Cor. 2, 9). Părintele Arsenie Boca spunea: "Mai răbdaţi şi voi prigonirile lui antihrist, că numai prima durere o simţi, restul suporţi cu ajutorul lui Dumnezeu".
"Cele ce se văd" sunt "urmele" pe care necazul le lasă în inimile noastre şi din cauza căruia noi nu putem vedea "cele ce nu se văd", adică motivul pentru care el a fost îngăduit şi răsplata pe care el o aduce. În zilele noastre, necazurile nu sunt privite precum un "pansament", din contră, majoritatea oamenilor gândesc că necazurile ar fi tocmai o pedeapsă, ei refuzând să creadă că doar unul singur are puterea de a şterge sute de păcate săvârşite de un om.
Noi putem birui necazurile prin rugăciune şi prin nădejdea în Bunul Dumnezeu. Dacă avem credinţă şi nădejde, atunci cu siguranţă le vom vedea şi pe "cele veşnice".
