Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Liturgica Odovania praznicului Învierii Domnului

Odovania praznicului Învierii Domnului

Un articol de: Pr. Eugeniu Rogoti - 27 Mai, 2020

Astăzi săvârşim Odovania sărbătorii Învierii Domnului. Sărbătoarea Sfintelor Paşti durează 39 de zile, până în ziua de miercuri, a şasea săptămână după Paşti, când se săvârşeşte încheierea praznicului, în aceeaşi zi cu Înainteprăznuirea Înălţării la cer a Domnului. Odovania praznicului Învierii se săvârşeşte, ca şi alte slujbe de odovanie a marilor sărbători, cu adăugarea unor cântări din însăşi ziua praznicului care se încheie, pentru a întări în conştiinţa credincioşilor importanţa sărbătorii. Cu toate acestea, slujba din ziua Odovaniei Învierii nu repetă exact în totalitate slujba din ziua praznicului sau din Săptămâna Luminată.

Praznicul Învierii Domnului sau Sfintele Paşti este principala sărbătoare a creştinilor şi de aceea anul liturgic se desfăşoară în jurul acestui eveniment. Toate duminicile din an sunt dedicate Învierii şi depind de data schimbătoare a Paştilor. Prima săptămână după Paşti este numită Luminată în amintirea botezurilor care se săvârşeau în primul mileniu pentru cei care voiau să intre în Biserică (catehumenii sau cei chemaţi). De aceea, cântarea „Sfinte Dumnezeule” de la Liturghie atunci este schimbată cu cântarea de la botez: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”.
Odovania praznicului Învierii vine să ne aducă aminte şi să sublinieze importanţa sărbătorii care tocmai se încheie. De aceea, în această zi se repetă unele cântări din prima zi a praznicului.
În Vechiul Testament se spunea despre durata sărbătorii corturilor astfel: „Şapte zile să aduceţi jertfă Domnului şi în ziua a opta va fi adunare sfântă; să aduceţi arderi de tot Domnului: aceasta este încheierea sărbătorii; nici o muncă să nu faceţi” (Levitic 23, 36). Biserica creştină a preluat această prăznuire îndelungată a celor mai importante sărbători şi astfel acestea se încheie, cu anumite excepţii, după opt zile de prăznuire. În secolul al 4-lea, Sfântul Împărat Constantin a decretat prăznuiri care durau opt zile, cu ocazia sfinţirii bazilicilor din Ierusalim şi din Tir. Acest lucru a dus ulterior la prăznuirea în aceeaşi manieră a unor sărbători bisericeşti, dintre care primele au fost Paştile, Cincizecimea şi Teofania. Una dintre excepţiile de la regula celor opt zile de prăznuire o constituie şi praznicul Învierii, care durează până în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului, adică 39 de zile. Până în secolul al 4-lea, praznicul Înălţării Domnului era sărbătorit odată cu Cincizecimea, însă pentru a sublinia importanţa Persoanei Dumnezeieşti a Sfântului Duh, după cel de-al doilea Sinod Ecumenic, Înălţarea Domnului a fost mutată cu zece zile mai devreme. În ziua Odovaniei praznicului Învierii se sărbătoreşte, de asemenea, Înainteprăznuirea Înălţării Domnului, precum şi Odovania Duminicii Vindecării orbului. Trebuie să menţionăm aici că fiecare duminică din perioada Cincizecimii are caracteristicile unui praznic.

Redăm, pe scurt, rânduiala slujbei Odovaniei, aşa cum este descrisă aceasta în cartea de cult numită Penticostar, care se află la strana fiecărei biserici şi care redă Tipicul cel Mare, care a impus în Biserica Ortodoxă rânduielile liturgice de la Mănăstirea `Sfântul Sava~ de lângă Ierusalim. Rânduiala acestei slujbe seamănă, cu anumite diferenţe, cu rânduiala slujbelor din duminicile de peste an, lipsind Polieleul şi Evanghelia de la Utrenie. 

Spre deosebire de slujbele care au urmat Săptămânii Luminate, care este privită ca o singură zi de prăznuire, slujbele având aceeaşi rânduială în fiecare zi, slujba Odovaniei Învierii are ceva în plus, care o face mai apropiată de zilele Săptămânii Luminate. Astfel, înainte de citirea celor şase psalmi ai Utreniei şi ai Catismei de rând se citesc Stihurile speciale ale Paştilor, timp în care preotul cădeşte în jurul Sfintei Mese, iar poporul cântă de multe ori Troparul Învierii: „Hristos a înviat...” Acest început se face şi la Vecernie, dar şi la Liturghia din ziua Odovaniei Învierii. La Utrenie se cântă Sedelnele Învierii, glas 5, care este de rând în această săptămână, din Octoih, adică acele sedelne care se cântă tot timpul anului, duminica, în timpul glasului 5, ceea ce nu regăsim în slujbele din Săptămâna Luminată, când sunt practic anulate lecturile din Psaltire, cu tot cu sedelnele dintre catisme. În ziua Odovaniei Învierii se pun trei canoane. Pe lângă Canonul frumos al Paştilor, se pune şi cel al Duminicii Vindecării orbului şi cel al Înainteprăznuirii Înălţării. După cântarea a treia a Canonului se citesc Condacul şi Icosul Duminicii Vindecării orbului, iar după cântarea a şasea, Condacul şi Icosul Paştilor. În loc de cântarea a noua se cântă stihurile Paştilor cu stihirile respective, începând cu catavasia „Luminează-te, noule Ierusalime!” Luminânda se pune mai întâi cea a Paştilor, apoi cea a Duminicii Vindecării orbului din naştere. Laudele, de asemenea, sunt citite împreună cu cele din Duminica Vindecării orbului. Slava de la Laude este a Paştilor, respectiv „Ziua Învierii”. După aceasta urmează din nou cântarea „Hristos a înviat”, urmată de Doxologia Mare, care în Săptămâna Luminată nu se cântă, iar la final Troparul Învierii glas 5, troparul Născătoarei de Dumnezeu şi otpustul obişnuit, ca în zilele de duminică de peste an, tot aşa făcându-se şi la Vecernie. 

Otpustul Liturghiei însă se săvârşeşte „cu crucea”, după cum spune Penticostarul, ca în noaptea Sfintelor Paşti. La noi este tradiţia ca, pe lângă cruce, preotul să aibă în mână şi o lumânare aprinsă. Liturghia, după cum am spus, are tot începutul ca în Săptămâna Luminată, în rest rânduiala fiind ca în duminicile de peste an. 

Conform unei tradiţii greceşti mai noi, rânduiala slujbei Odovaniei praznicului Învierii Domnului Hristos poate fi făcută singură, fără a o combina cu cântările Înainteprăznuirii ­Înălţării sau ale Duminicii Vindecării orbului. În acest caz, dacă aşa voieşte cel mai mare, slujbele vor semăna şi mai mult cu cele din Săptămâna Luminată, chiar dacă vor avea şi unele deosebiri, pentru că se citeşte totuşi din Psaltire, iar la Liturghie se cântă antifoanele duminicale şi „Sfinte Dumnezeule”.

Citeşte mai multe despre:   Odovania praznicului Învierii Domnului