Prima sâmbătă din Postul Mare are o dublă semnificaţie: începutul pomenirilor celor adormiţi şi comemorarea Sfântului Teodor Tiron, de numele căruia se leagă introducerea binecuvântării colivei în tradiţia liturgică a Bisericii şi, mai târziu, în slujba Panihidei. Sinaxarul din Triod pentru această zi aminteşte de minunea colivelor, a cărei naraţiune e atribuită Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfârşitul secolului IV). În timpul împăratului Iulian Apostatul, acesta a poruncit să fie stropite cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute în piaţa cetăţii imperiale, pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creştinilor. Mucenicul Teodor s-a arătat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul lui Iulian şi sfătuindu-l să fiarbă boabe de grâu (în greacă „kolva“, de unde şi românescul „colivă“) şi să le împartă locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceştia să nu fie nevoiţi să cumpere alimente de la piaţă. Arhiepiscopul a stabilit ca în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, să se serbeze un praznic în memoria acestei minuni şi a Sfântului Teodor. Din acest motiv, în Tradiţia Bisericii, această sâmbătă a mai fost numită Sâmbăta Sfântului Teodor sau Sâmbăta colivelor. Rânduiala binecuvântării colivelor în această zi are o semnificaţie diferită, aceea a comemorării minunii Sfântului Teodor, motiv pentru care apar şi mici modificări în slujba Panihidei. Aceasta nu mai cuprinde Psalmul 90 şi „Aliluia“ ca la Panihida pentru cei adormiţi, ci Psalmul 142 şi „Dumnezeu este Domnul“ festiv, un canon al Sfântului Ioan Damaschin la această minune, după care se face binecuvântarea colivelor. (Gheorghe-Cristian Popa)
