Cu mulți ani în urmă, aflându-mă într-o cameră a institutului care găzduiește marele radiotelescop de la Effelsberg, priveam prin fereastră la antena cu diametrul de 100 m, cea mai mare antenă mobilă din
Teodor Tiron, viteazul mucenic al lui Hristos
Între categoriile de sfinţi ai Bisericii noastre la loc de cinste sunt sfinţii militari. Îi vedem reprezentaţi în naosul bisericii în uniforma militară a epocii în care au trăit ca viteji ce au mărturisit cu preţul vieţii pe Hristos ca Domn şi Dumnezeu. Ei sunt martiri militari care au ales să slujească Mântuitorului Iisus Hristos şi să arate conducătorilor vremelnici că sunt creştini. Pentru credinţa lor au fost martirizaţi şi astfel sunt mucenici ai Bisericii lui Hristos. Între ei îl regăsim şi pe sfântul pe care-l sărbătorim astăzi, Marele Mucenic Teodor Tiron.
Biserica Ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Teodor Tiron şi în prima sâmbătă din Postul Mare, această zi purtând numele de Sâmbăta Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron. Este o zi de serbare a acestui sfânt pentru minunea pe care a făcut-o în timpul împăratului Iulian Apostatul pentru creştinii din Constantinopol. Această zi este cunoscută şi ca „sâmbăta colivelor” tocmai datorită acestei minuni.
Iulian Apostatul a fost împăratul roman ce a dorit să întoarcă cursul creştin al imperiului, fixat de înaintaşul său, Sfântul Constantin cel Mare. Pentru aceasta el a părăsit credinţa creştină şi a dorit să impună în imperiu păgânismul, şi mai ales în capitală (Constantinopol), unde creştinismul era majoritar. El permite acte de violenţă împotriva creştinilor din partea păgânilor. Un act de sfidare la adresa creştinilor este şi cel pe care-l mărturiseşte tradiţia aghiografică legat de prima săptămână din Postul Mare. Împăratul a poruncit ca în pieţele din Constantinopol toate alimentele să fie stropite cu sângele animalelor sacrificate în templele păgâne. Creştinii erau în prima săptămână din Postul Mare şi prin acest act împăratul a dorit să întineze postirea lor.
Sfântul Teodor s-a arătat în vis Arhiepiscopului Eudoxie descoperindu-i planul împăratului. La întrebarea ierarhului ce vor mânaca creştinii dacă alimentele sunt întinate, mucenicul i-a răspuns să facă colivă şi aşa să treacă prima săptămână din Postul Mare. Colivă era denumirea grâului fiert din provincia natală a Sfântului Teodor, adică din Amasia. Arhiepiscopul i-a îndemnat pe creştinii din Constantinopol să mănânce grâu fiert şi aşa nu au mai fost nevoiţi să mergă la piaţă să cumpere alimente întinate. În cinstea acestei intervenţii minunate a Sfântului Teodor, care i-a salvat de întinarea idolească pe locuitorii creştini ai Constantinopolului, aici s-a stabilit ca sâmbăta care încheie prima săptămână din Postul Mare să fie închinată cinstirii Marelui Mucenic Teodor Tiron.
Revenind la serbarea Sfântului de astăzi, trebuie să precizăm că cinstirea lui din 17 februarie este legată de sfârşitul său martiric de la această dată, în timpul marii persecuţii de la începutul secolului 4.
Împăratul Diocleţian împreună cu ceilalţi membri ai tetrarhiei romane declanşează cea mai mare persecuţie împotriva creştinilor din istoria Imperiului roman. Se remarcă dintre cei patru conducători ai imperiului (membrii tetrarhiei) Maximian ca un mare persecutor al creştinilor. El împreună cu Maximin sunt pomeniţi în Sinaxar legat de martiriul Sfântului Teodor: „Acest Sfânt Mucenic a trăit pe vremea împăraţilor Maximian şi Maximin şi era de fel din Mitropolia Amasiei, din satul ce se cheamă Choumiala”.
Teodor făcea parte din ceata tironilor în armata romană, adică a celor de curând înrolaţi. Această trupă de recruţi era condusă de prepozitul Vringa. În faţa acestuia Teodor mărturiseşte că este creştin. I se dă timp pentru a părăsi creştinismul, însă el ia atitudine împotriva idolatriei păgâne, ceea ce duce la arestarea şi chinuirea lui. În urma refuzului său de a părăsi creştinismul este martirizat.
Primind cununa muceniciei, el este un martir al Bisericii, adică un creştin ce şi-a jertfit viaţa pentru credinţa sa. Cinstirea lui este parte a cultului pe care Biserica îl închină martirilor. Suferinţele lui pline de curaj, care i-au uimit pe contemporanii săi, au născut în inimile îndoielnice credinţa în Hristos. El a suportat toate chinurile plin de eroism, arătând puterea pe care o dă Dumnezeu celor ce se încred în El. Atitudinea lui în faţa morţii este exemplară pentru un creştin mărturisitor. Nu se teme să-şi piardă viaţa când este vorba să mărturisească credinţa lui în Hristos. Arată o dragoste nemărginită faţă de Dumnezeu şi din aceasta izvorăşte pacea lui în faţa iminentei morţi martirice. El este încrezător în dreptatea cauzei creştine şi mai ales are credinţa că prin martiriul său este un exemplu pentru ceilalţi creştini.
Sfântul Teodor mărturiseşte cu putere că a fost, este şi va fi cu Hristos. Este un mod exemplar de a mărturisi credinţa în Hristos Domnul. Noi cei de astăzi, când parcurgem sfârşitul lui martiric, suntem impresionaţi de credinţa și vitejia lui în mărturisirea dumnezeirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Biserica noastră îl cinsteşte lăudând pilda de urmare a lui Hristos pe care o oferă actul său martiric: „Credinţa lui Hristos ca pe o pavăză înăuntru în inima ta primind-o, puterile cele potrivnice le-ai călcat în picioare, pătimitorule, şi cu cunună cerească ai fost încununat, în veci, preafericite Teodor, ca un nebiruit”.
Tot din cântările închinate sărbătorii lui de astăzi aflăm că Domnul ne oferă acest dar dumnezeiesc în persoana Marelui Mucenic Teodor Tiron: „Pe Tine, Cel ce Te porţi pe tron de lumină, cu mulţumire prin credinţă Te lăudăm; că dumnezeiesc dar ne-ai dăruit pe Teodor cel viteaz în lupte...” Pentru aceasta şi noi cerem ca Hristos Domnul să ne miluiască pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Teodor.