În cadrul unui dialog pe tema normelor de comportament civilizat în societate, o doamnă enoriaşă mi-a făcut următoarea propunere: "să abordăm acest subiect şi în cateheza cu copiii din biserică!" Deşi cu o uşoară reticenţă la început, am reflectat mai îndeaproape asupra sugestiei. Atunci mi-am amintit cuvintele lui Nicolae Steinhardt din "Jurnalul fericirii": "Dacă nu putem fi mai buni, să încercăm să fim măcar politicoşi!". În cele din urmă, hotărârea de a da curs respectivei propuneri a fost determinată de feluritele carenţe de conduită socială practică pe care le-am observat, în diferite contexte ale vieţii parohiale, atât la copii, cât şi la cei mai mari. Este ştiut îndeobşte că, pentru a funcţiona, un COD, indiferent de natura lui (lingvistic, rutier, Morse etc.), trebuie să fie bine cunoscut de către toţi cei care îl utilizează. Altminteri pot apărea grave discordanţe care, în final, vor genera chiar tensiuni.
Principiul se aplică, fără nici un dubiu, şi codului bunelor maniere. Din păcate, această autoritate socială (îndrăznim să o numim aşa, cu încredinţarea că nu exagerăm) este prea puţin cunoscută şi împărtăşită, cel puţin în ţara noastră. Aceasta în ciuda frecventelor sale reeditări (a se vedea, de pildă, cea mai cunoscută versiune: Aurelia Marinescu, "Codul bunelor maniere astăzi", Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, ed. a 5-a! şi cu variantă audio-book). Astfel, în paginile sale pot fi găsite norme de comportament referitoare la cele mai diverse situaţii şi medii în care ne poartă viaţa cotidiană. De la modul în care salutăm şi vorbim până la cel în care ne îmbrăcăm şi mergem pe stradă, de la formulele de adresare în raport cu rangul social şi până la modul şi cadrul oportun oferirii de cadouri, de la regulile atât de ignorate astăzi ale conversaţiei civilizate până la comportamentul în mijloacele de transport sau în diverse circumstanţe socio-culturale (teatru, cinematograf, concerte, expoziţii etc.) şi religioase (cartea conţine îndrumări concrete cu privire la comportamentul decent în biserică: ritualul închinării, modul de adresare, atitudinea cuvenită în cazu botezului, cununiei, înmormântării etc.), acest ghid extrem de util se constituie într-un veritabil manual al bunului simţ. Acest cod al manierelor contemporane este cu atât mai bine venit, cu cât zilnic ne exprimăm nemulţumirea faţă de comportamentul unora dintre semenii noştri. Suntem convinşi că însuşirea normelor elementare pe care Codul le recomandă va contribui la îmbunătăţirea comunicării sociale de zi cu zi.
Prin urmare, departe de a fi considerată un snobism, includerea "Codului bunelor maniere" în programul catehetic al parohiei (cu o minimă prelucrare a temelor, desigur) reprezintă un aport educativ necesar în zilele noastre.
