Slujitorii Bisericii, sfinţiţi prin Taina Hirotoniei, primesc odată cu harul preoţiei puterea întreit slujitoare a Mântuitorului Iisus Hristos: învăţătorească, sfinţitoare şi conducătoare. Având acest temei, statutul persoanelor ce au fost învrednicite de slujirea preoţească se schimbă în toate raporturile lor sociale. Pe lângă numele obişnuit, aceştia primesc diferite apelative şi moduri de adresare prin care se reliefează şi solidifică misiunea chemării lor preoţeşti. Fie din neştiinţă sau neglijenţă, unii credincioşi nu ştiu să se adreseze corect, mai bine spus firesc unei persoane clericale, adică acelei persoane care a fost sfinţită prin Taina Preoţiei pentru slujirea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Nu este suficient şi nici normal să ne adresăm tuturor persoanelor clericale cu îndătinatul cuvânt "părinte". Fiecare treaptă a preoţiei (diaconia, preoţia şi episcopatul) are rolul şi scopul binedefinit. Pentru că are un caracter slujitor accentuat, fiind adeseori la slujbe mai mult în mijlocul credincioşilor, diaconului ne vom adresa simplu "Părinte Diacon" sau "Prea Cucernice Părinte Diacon". Preotului, ca semn al unei relaţii sufleteşti strânse, de îndrumător şi povăţuitor sufletesc, ne vom adresa cu cuvintele "Părinte" sau "Prea Cucernice Părinte". În cazul episcopilor, trebuie precizat faptul că în funcţie de teritoriul pe care îl păstoresc, aceştia poartă denumirea de arhiepiscopi, mitropoliţi şi patriarhi, acestea fiind demnităţi strict administrative, şi nu separări ori gradaţii harice. Dacă în cazul episcopului adresarea este "Preasfinţite Părinte" sau "Preasfinţia Voastră", prin care se subliniază chemarea sfinţitoare, în cazul arhiepiscopilor, mitropoliţilor şi patriarhilor, formula de adresare sintetizează şi redă puterea conducătoare a acestora. Concret, arhiepiscopului şi mitropolitului ne vom adresa cu "Înalt Preasfinţite Părinte" sau "Înalt Preasfinţia Voastră", iar patriarhului, ca unul ce are bucuria şi fericirea unei astfel de demnităţi pastorale, ne vom adresa prin cuvintele "Preafericirea Voastră" sau "Preafericite Părinte Patriarh". Cât priveşte călugării sau maicile din cinul monahal, adresarea specifică este "Cuvioase" sau "Prea Cuvioase Părinte", respectiv, "Cuvioasă" sau "Prea Cuvioasă Maică", subliniindu-se prin acestea curăţia sufletească şi trupească pe care o au sau pe care o doresc să o dobândească. Respectând aceste formulări, credincioşii vor distinge mai uşor păstorii lor şi vor înţelege mai bine rânduiala ierarhică a Bisericii, pe care aceştia o slujesc din treapta la care au fost chemaţi.
