Întrucât energia catehetică ortodoxă, graţie unor iniţiative binecuvântate, a luat o amploare ce nu poate decât să ne bucure (în speranţa că va spori continuu), descoperim, pe zi ce trece, nevoia de a asimila cât mai multe materiale de sprijin în misiunea noastră. Acesta este motivul pentru care dorim să semnalăm tuturor celor care primesc cu bucurie această frumoasă responsabilitate educativă două instrumente bibliografice de excepţie. Ele se adresează, aşadar, părinţilor creştini, preoţilor cateheţi şi profesorilor de religie. Tuturor, în egală măsură, cu convingerea că fiecare categorie are rolul său bine determinat în procesul formativ creştin. Este vorba, deci, despre cele două lucrări semnate de Maica Magdalena de la bine cunoscuta Mănăstire "Sfântul Ioan Botezătorul" din Essex, Anglia.
În ordinea apariţiei lor, prima carte se intitulează "Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi", completată de celebrul "Cuvânt despre cum trebuie să-i crească părinţii pe copii" al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar cea de-a doua carte se numeşte generic "Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă. Convorbiri, reflecţii şi alte sfaturi". Departe de a se considera infailibile, sfaturile şi consideraţiile pedagogice cuprinse în aceste cărţi constituie, totuşi, o bine-venită sursă de inspiraţie pentru educatorii creştini, cu atât mai mult cu cât astfel de îndrumări catehetice nu abundă în literatura ortodoxă românească. După cum însăşi autoarea mărturiseşte, cărţile au luat naştere din convorbirile şi şedinţele catehetice pe care cuvioşia sa le-a desfăşurat cu copiii şi tinerii, ca ascultare şi pasiune pedagogică totodată, la mănăstirea sus-amintită. Călăuzite conştiincios de înţeleptul principiu psihologic (al respectării particularităţilor de vârstă) sau al accesibilităţii, esenţial în actul didactic, şi de celelalte principii recomandate de pedagogi (al autonomiei şi respectării libertăţii individuale, al motivaţiei sau al învăţământului plăcut şi interesant, al temeiniciei şi durabilităţii, cel intuitiv, al participării conştiente şi active, al legăturii dintre teorie şi practică, cel teocentric şi eclesiocentric), sfaturile Maicii Magdalena denotă, în acelaşi timp, un realism admirabil, reflectat într-o diversitate metodologică pe măsură.
Subiectele tratate sunt, de asemenea, foarte variate, reuşind să cuprindă, cu tact şi profunzime, multiplele aspecte ale vieţii duhovniceşti ortodoxe. Clădite pe principiile sănătoase ale învăţăturii evanghelice, poveţele şi metodele expuse în aceste cărţi se constituie într-o veritabilă pastorală catehetică adresată copiilor şi tinerilor, a cărei lipsă se resimţea demult atât în preocupările noastre parohiale, cât şi în viaţa familiei creştine contemporane. Credem, aşadar, că utilitatea lor inclusiv pentru programul "Hristos împărtăşit copiilor" nu mai are nevoie de vreo subliniere aparte.
De aceea, întrucât scopul nostru în cadrul scurtelor rânduri de faţă este doar acela de a semnala cele două instrumente bibliografice de o certă valoare catehetică, lăsând cercetarea amănunţită a conţinutului tematic în seama celor care se vor arăta receptivi la sugestia noastră, nu ne rămâne decât să reproducem din ele, pe final, o frază care sintetizează, cu multă înţelepciune, regula fundamentală a oricărei pedagogii, cu precădere a celei creştine: "Dacă învăţătorii sunt ei înşişi copii recunoscători ai Părintelui nostru Ceresc, atunci copiii noştri vor învăţa din atitudinea noastră mai mult decât din orice altceva" ("Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă", Sibiu, Ed. Deisis, 2008, p. 10). (Pr. prof. drd. Marius Daniel Ciobotă)
