De la depistarea vinelor de apă subterane prin acţiunea curenţilor de aer asupra unei nuieluşe fine, s-a ajuns, în cazul radiesteziei, să se afirme că pretutindeni suntem înconjuraţi de energii pozitive şi negative, care sunt desfăşurate pe anumite "filoane", influenţându-ne viaţa, în consecinţă.
O astfel de învăţătură este, însă, neconformă cu doctrina ortodoxă, care vorbeşte despre dispunerea acestor forţe energetice ca urmare a unor acţiuni personale, desfăşurate de fiinţe spirituale: îngeri şi diavoli. Ca o menţiune specială, trebuie să arătăm faptul că harul, singura energie pozitivă, adică mântuitoare şi sfinţitoare, se dă exclusiv ca lucrare a Bisericii, prin Taine şi ierurgii săvârşite de membrii ierarhiei sacramentale.
Revenind la radiestezie, notăm şi faptul că, în manualele de specialitate ale acestei practici, găsim un amalgam de credinţe, unele de-a dreptul eretice, cum ar fi conectarea fiinţei umane la "energia universală" prin aşa-zişii centri energetici ai organismului, numiţi chakre. Preluate din hinduism, astfel de idei s-au infiltrat în mentalitatea radiesteziştilor, dintre care unii continuă să se considere creştini ortodocşi, punându-şi asociaţia sub patronajul Sfântului Andrei!
Pasivitatea minţii, o cerinţă a reuşitei demersurilor radiestezice, este o stare pervertită impusă conştiinţei umane, total opusă trezviei duhovniceşti stabilite de Părinţii pustiei ca prim remediu împotriva influenţei demonice asupra oamenilor.
Joncţiunea cu ocultismul se face prin promovarea conceptului de "convenţie mentală", o formă evidentă de ghicitorie, prin care practicantul radiesteziei îşi propune să afle rezultatul concret (influenţând o situaţie reală din viaţă) al mişcărilor instrumentelor sale de lucru: pendul, ansă, nuia etc.
Prezenţa radiesteziştilor în biserici, pentru a se "încărca" de energii, precum şi efectuarea de măsurători ale "câmpurilor energetice" ale icoanelor şi moaştelor reprezintă afronturi clare la adresa învăţăturii şi practicii ortodoxe, care trebuie combătute cu străşnicie.
