În cadrul rânduielilor bisericeşti, unele acte personale ale credincioşilor presupun împlinirea unui ritual pregătitor, respectiv unul ce încheie slujba în cauză. În ceea ce priveşte primirea Tainei Sfintei Împărtăşanii, se cunoaşte faptul că aceasta presupune, de fiecare dată, citirea unor rugăciuni speciale ce au rolul de a-l pregăti pe credincios pentru conştientizarea acestui moment de înaltă trăire duhovnicească.
Lucrurile nu se opresc, însă, aici. După primirea Euharistiei, credinciosul este îndemnat să aducă mulţumire lui Dumnezeu pentru împlinirea gândului celui bun. În toate cărţile de cult (Liturghier, Ceaslov, Cărţi de Rugăciuni) ce conţin "Rânduiala Sfintei Împărtăşanii", regăsim îndătinatele rugăciuni după primirea Trupului şi a Sângelui Domnului nostru Iisus Hristos. Astfel, suntem îndemnaţi să aducem slavă şi mulţumire lui Dumnezeu prin rostirea unor stihuri şi rugăciuni adaptate acestui moment. Cuprinzând cinci rugăciuni, dintre care primele două alcătuite de Sfântul Vasile cel Mare, una atribuită Sfântului Simeon Metafrast şi una Sfântului Chiril al Alexandriei, această rânduială se încheie cu o rugăciune către Maica Domnului pentru ca aceasta să mijlocească strădaniile noastre, ca una ce a născut "Lumina cea adevărată" şi "Izvorul nemuririi". În final se rostesc: rugăciunea Dreptului Simeon ("Acum liberează"), o parte a rugăciunilor începătoare ("Sfinte Dumnezeule", "Preasfântă Treime...", "Tatăl nostru...") invocând, după acestea, sfântul a cărui Liturghie s-a săvârşit în ziua primirii Împărtăşaniei, rostindu-se în acest sens troparul şi condacul sfântului respectiv. Se recomandă ca această rânduială să fie împlinită nu doar în ziua primirii Împărtăşaniei, ci chiar şi câteva zile după aceasta, ca o continuă aducere aminte de participarea la Cina euharistică, pentru ca şi în viaţa noastră cotidiană să ne amintim de acest eveniment duhovnicesc ce trebuie să devină ţinta şi dorinţa noastră continuă.
