Ascultarea de sfinţi

Există foarte multe îndemnuri adresate omului contemporan în care se insistă asupra rolului libertăţii sale interioare. Fiecare este liber să îşi aleagă modul de vieţuire, să fie părtaş al unei anumite direcţii religioase şi să îşi dezvolte doar acele potenţialităţi care îi pot aduce o satisfacţie imediată. Bineînţeles că aceste îndemnuri nu reflectă o stare generalizată. Ele însă există, şi poate că ar fi bine să vedem că există şi o asceză care, la rândul ei, potenţează libertatea omului, fără însă a-i promova dezorientarea individualistă.

Toate tensiunile dialogului teologic din timpul Sfântului Grigorie Palama au avut ca fundament diferenţa dintre o atitudine smerită, care punea mereu în balanţă propriile experienţe duhovniceşti cu cele descrise de sfinţi, şi atitudinea ruptă de contextul eclesial şi tradiţional, care ignora această raportare continuă la experienţa sfinţilor. Sfântul Grigorie Palama, în special în Triadele alcătuite pentru apărarea isihaştilor, foloseşte regulat şi insistent îndemnul de asimilare a acestei tradiţii sănătoase, existente în Ortodoxie: apelul neîncetat la mărturiile şi descrierile experienţelor duhovniceşti făcute de sfinţi. Fără acest fundament, fără acest apel continuu, orice discuţie teologică riscă să devină simplă filozofie, lipsită de viaţă. Modul de vieţuire ortodox presupune această imersiune însoţită de încredere în realitatea dinamică a mărturisirilor sfinţilor. Sfântul Grigorie Palama însuşi nu face decât să recapituleze şi să adâncească o teologie pe care şi-a asumat-o şi trăit-o deplin.

Starea de punere în ascultare faţă de oamenii care au gustat sau gustă încă din viaţa aceasta arvuna Împărăţiei lui Dumnezeu este un exerciţiu de renunţare la sine. Mărturiile experienţelor înalte, făcute întotdeauna cu smerenie, dar şi cu realism pot cădea uşor sub critica acuzatoare de neautenticitate. Riscul există, desigur, însă, dacă privim toată tradiţia ortodoxă, ea se bazează pe această stare de asumare şi urmare a mărturiilor oamenilor care "au pătimit" cele dumnezeieşti. Încrederea absolută în puterile minţii omeneşti răpeşte prilejuri nenumărate de asumare a acestei experienţe, care este eminamente eclesială. Spune Sfântul Grigorie Palama într-una dintre Triade: "În acest fel Se arată Dumnezeu acum celor care s-au curăţit în iubire; dar atunci este scris că Se va arăta "faţă către faţă". Cei care nu au pătimit cele dumnezeieşti şi nici nu le văd, şi nici nu cred că Dumnezeu Se arată ca lumină mai presus de lumină, ci că poate fi contemplat doar prin raţiune, dialectic, se aseamănă orbilor, care simt şi primesc doar căldura soarelui, şi nu îi cred pe cei care văd că soarele este şi strălucire. Şi dacă orbii mai şi încep să ţină lecţii celor care văd, spunând că soarele, cel mai luminos dintre toate lucrurile care cad sub simţuri, nu este lumină, cei care văd în chip sensibil nu vor face decât să râdă".

Experienţa duhovnicească a sfinţilor, calea noastră către Împărăţie

În viziunea Sfântului Grigorie Palama, nu lipsa experienţei este un lucru condamnabil, ci incapacitatea receptării şi acceptării experienţei altora. Punerea mereu sub semnul întrebării a mărturiilor sfinţilor, negarea posibilităţii acestor experienţe nu fac decât să închidă poarta către posibilitatea împărtăşirii de aceleaşi "taine negrăite şi cereşti": "Pentru că, nu numai când Dumnezeu, printr-o revărsare de preaplin de dragoste faţă de noi, fiind transcendent tuturor, mai presus de înţelegere şi de negrăit, consimte să devină participabil minţii noastre şi văzut în chip nevăzut după puterea sa cea suprafiinţială şi nedespărţită, aceştia rămân lispiţi de iubire în faţa unei astfel de iubiri vizibile şi inteligibile în sine, pur inteligibilă, ci nu vor nici să urmeze sfinţilor, care din iubire de oameni îi conduc, prin cuvinte, către lumina aceea".

Riscul neacceptării şi neasumării acestor experienţe poate închide definitiv "uşa Împărăţiei". Realitatea împărtăşirii de Dumnezeul nostru, participabil oamenilor, nu poate fi negată. Negarea ei poate conduce la o gustare acutizată a prezenţei şi participabilităţii lui Dumnezeu în viaţa veşnică. Tot Sfântul Grigorie Palama avertizează, citându-l pe Sfântul Grigorie Teologul: "Cei care nu ascultă de sfinţi vor vedea ca foc pe Cel ce acum nu Îl recunosc ca lumină, şi în Care nu cred. Dar acest foc este plin de întuneric, sau mai degrabă este chiar întunericul cel ameninţător. Acest întuneric este pregătit diavolilor şi îngerilor lui, după cuvântul Domnului. Acest întuneric nu este nici în chip simplu supus simţurilor, fiind pregătit îngerilor răi care nu sunt supuşi simţurilor şi nu este nici în chip simplu ignoranţă acest întuneric, pentru că atunci nu vor mai ignora pe Dumnezeu cei ce acum se lasă convinşi de moştenitorii întunericului aceluia; mai degrabă Îl vor cunoaşte mai bine, căci este scris: Tot trupul va mărturisi că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin".

Riscurile asumate sunt enorme. Este în joc însăşi veşnicia. Stările de alienare duhovnicească, de lipsă de simţire a mizei pot fi însă contracarate prin dobândirea stării de ascultare şi de supunere faţă de oamenii înaintaţi, care dau mărturie nespusă despre înaintarea lor. Sfântul Grigorie Palama îndeamnă: "De aceea, fraţilor, este necesar ca fiecare să aibă părintele său duhovnicesc, la care să alerge cu credinţă şi cu smerenie, să-şi mărturisească pătimirile cele rele ale inimii şi, luând vindecare, să scoată din rădăcini spinii şi buruienile păcatului, pe care fiecare dintre noi le-am hrănit în sufletul nostru prin viaţa cea iubitoare de plăceri. Şi aşa, să ne îndreptăm auzirea spre învăţătura Duhului, să credem spre folosul nostru în cele ce ni se vestesc şi ni se spun, să ne împăcăm - prin iertarea şi binecuvântarea noastră - cu Acela Care din nemărginită iubire de oameni a plecat cerurile şi S-a coborât şi a pus în inimile celor ce-L ascultă cuvintele vieţii, seminţele cele mântuitoare. Se cuvine deci, să nu fie nimeni departe de acest început al pocăinţei, deoarece, dacă nu a atins nici începutul virtuţilor, cum va putea înainta spre celelalte şi cum va progresa în bine? Este nevoia ca acum toţi să arătaţi sârguinţă spre aceasta".