Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 543 „- Părinte, ce să fac ca să mă mântuiesc? - Frate, a zis bătrânul, roagă-te mereu, fă ascultare
Cunoașterea propriului sfârșit
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 547-548
„Fiind bolnav, Părintele Gherasim (Ilie) nu mai putea sta în picioare la slujbe. Dar de la Sfânta Liturghie nu lipsea. Stătea fie în strană, fie jos, rezemat de o pernă.
– Părinte Gherasim, îi spuneau ceilalți, de ce nu stai la chilie până te faci mai bine?
– Părinților, iertați-mă pe mine, păcătosul, am venit să mai ascult o Sfântă Liturghie. Poate aceasta este ultima din viața mea. Că nici o slujbă nu-i mai de nevoie pentru mântuirea noastră decât dumnezeiasca Liturghie.
Într-o zi a murit un călugăr bătrân. Atunci Părintele Gherasim a zis către toți cu lacrimi:
– Să știți, părinților, că după Părintele Vasile mie îmi vine rândul să plec din viața aceasta.
Într-adevăr, în ziua de 14 septembrie 1933, mult răbdătorul Gherasim Ilie și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, culcat în sicriul pe care singur și-l făcuse. Sub căpătâi i s-a găsit această scrisoare, adresată fratelui său mai mic, care avea să fie arhimandritul Cleopa de mai târziu:
Iubitul meu frate Constantin,
Să știi că pe frăția ta te va ține Dumnezeu mai mult în această viață. Deci te rog să nu mă uiți pe mine, păcătosul, la sfintele rugăciuni. Căci și eu, cu multe lacrimi, m-am rugat lui Dumnezeu pentru tine și pentru toți frații, ca să vă aducă Domnul pe calea mântuirii!”
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 553
„În anul 1936, la praznicul Floriilor, a intrat bătrânul (monahul Mina Diaconescu) în trapeză și, îngenunchind în fața starețului, a zis cu lacrimi:
– Părinților, iertați-mă de tot ce v-am greșit, că eu de acum mă duc. Mă cheamă Dumnezeu!
– Ba nu, părinte Mina, ai să mai trăiești să cânți axionul Sfintei Învieri!
– Nu, părinte stareț, mă cheamă Dumnezeu. Nu mai pot rămâne! Iertați-mă pe mine, păcătosul, și nu mă uitați la Sfânta Liturghie.
Deci, plecând la chilie, după o zi părintele Mina a adormit în pace cu rugăciunea pe buze.”
(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)



.jpg)


