Dobândirea mântuirii

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 689-690

„În predicile Preasfinției Sale, (Episcopul Chesarie Păunescu) îndemna pe credincioși mai întâi să rămână statornici în staulul Bisericii Ortodoxe întemeiate de Hristos, care de aproape două mii de ani conduce poporul nostru pe calea mântuirii. Apoi îi îndemna să se roage lui Dumnezeu cât mai mult și să nu lipsească de la slujbele bisericii, să-și crească copiii în frica Domnului, să trăiască în iubire cu semenii lor, să asculte de păstorii lor duhovnicești și să-și mărturisească regulat păcatele, pentru a se învrednici de Sfânta Împăr­tă­șanie.

– Sfântul Apostol Pavel consideră viața noastră pământească ca o întrecere și alergare pe stadion, pentru a câștiga cununa biruinței (I Corinteni 9, 24-25). Această cunună pentru noi este mântuirea sufletului. Ea nu ne vine de la sine, ci se dobândește cu trudă și cu sârguință, căci nici o cunună sau premiu nu vine pe nemuncite. Așa și Împărăția lui Dumnezeu se ia cu sila și cei ce se silesc, aceia o răpesc (Matei 11, 12). Ea nu stă în vorbe, ci în fapte, sprijinită pe dragoste către toți oamenii. Deci și noi trebuie să ne supunem rânduielilor vieții duhovnicești cu bucurie, iar nu suspinând. Să păzim duhul Evangheliei și să-l trăim așa cum ne-a învățat bunul nostru Mântuitor.

(...) Alteori spunea în predicile Preasfinției Sale:

– Dumnezeu ne-a dăruit ce a fost mai de preț, mântuirea. Deci și noi să-I răspundem cu ce avem mai de preț, iubirea curată a sufletului. Să iubim pe Dumnezeu din toată inima și din tot sufletul, pentru că El este Tatăl nostru al tuturor și prin El suntem ceea ce suntem. El ne-a chemat la viață și ne-a înfrumusețat mai mult decât orice, când a sădit în noi chipul slăvit și asemănarea Sa și ne-a făcut stăpâni peste tot ce există pe pământ. De asemenea, se cuvine să iubim și pe semenii noștri în aceeași măsură în care ne iubim pe noi înșine, căci toți suntem fii ai lui Dumnezeu și frați între noi.

(...) – Pentru noi nu mai poate fi nici o nedumerire, nici o căutare în altă parte. Drumul vieții noastre este însemnat de Însuși Dumnezeu. El este Unul singur, și anume Acela care slujește Evanghelia, Biserica și binele, înfrățit pentru totdeauna în voința noastră comună. De aceea, ca părinte duhovnicesc al vostru, vă îndemn, iubiților, să mergeți cu încredere pe acest drum și niciodată nu veți rătăci calea către fericirea și mântuirea voastră.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)