Facă-se voia Ta!

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 432-433

„Cuvintele rugăciunii sunt tămăduire bolii ivite în suflet. De aceea, cel chinuit de niscai dureri ale sufletului se roagă: Facă-se voia Ta. Căci voia lui Dumnezeu e mântuirea oamenilor. Dar ca să stăruim în aceasta, zicând lui Dumnezeu: Facă-se voia Ta și întru mine, trebuie nu­maidecât să învinovățim acea viață care e în afara voii dumne­ze­iești. Și aceasta să o facem prin mărturisire deslușită zicând: Deoarece voia protivnică a lucrat în chip rău în mine, în viața mea de până acum și m-am făcut slujitor al vicleanului tiran, împlinind, ca un călău, până la capăt voia vrăjmașului împotriva mea însumi, Te rog, fie-Ți milă de pie­irea mea și fă să se împlinească voia Ta întru mine. Căci precum atunci când se aduce lumină în peșterile întunecate, întunericul dispare, așa făcând-se voia Ta întru mine toată mișcarea rea și necuvenită a voii mele se scufundă în neființă. Pentru că neprihănirea va stinge pornirea desfrânată și păti­mașă a cugetării; smerita cugetare va mistui îngâmfarea; modestia va tămădui boala mândriei; bunătatea iubirii va alunga din suflet o listă lungă de rele protivnice. Căci din fața ei se retrage ura, pizma, mânia, mișcarea furioasă, iuțimea, uneltirea, fățărnicia, pomenirea faptelor care ne-au supărat, dorința de răzbunare, fierberea sângelui din jurul inimii, ochiul dușmănos. Astfel turma acestor rele e alungată de sim­țirea iubitoare. Așa scoate lucrarea voii lui Dumnezeu slujirea la idoli. Iar aceasta e de două feluri: slujirea îndreptată spre idoli și nebunia stârnită de aur și de argint. Căci și pe acestea le-a numit cuvântul prorocesc idoli ai neamurilor. Facă-se, deci, voia Ta, ca să se stingă voia diavolului. Dar de ce ne rugăm să fie făcută de către Dumnezeu voia noastră bună? Pentru că firea omenească e fără putere în mișcarea spre bine, odată ce a fost slăbită prin răutate. Căci nu cu aceeași ușurință cu care merge omul spre rău se întoarce iarăși de la acesta spre bine. Lucrul acesta se poate vedea și la trupuri nu la fel și nu cu aceeași ușurință cade trupul cel sănătos la boală și se face cel îmbolnăvit sănătos. Căci cel aflat înainte în sănătate, adeseori printr-o singură rană a ajuns în primejdie de moarte.” 

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 252

„Facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ. (Matei 6, 10). Ai văzut ce urmare minunată! Ne poruncise să dorim bunătățile viitoare şi să ne grăbim pentru plecarea noastră dincolo; dar atâta vreme cât nu se întâmplă asta şi locuim aici, ne porunceşte să ne dăm toată silința ca să viețuim ca îngerii din cer. Hristos ne-a spus: Trebuie să doriți cerurile şi cele din ceruri!; dar a poruncit ca, înainte de a ajunge în cer, să prefacem pământul în cer; să trăim pe pământ ca şi cum am trăi în cer; să ne grăbim să facem aşa totul. Şi pentru acestea să-L rugăm pe Stăpânul nostru. Nimic nu ne împiedică să ajungem la viața de­săvârşită a puterilor celor de sus, chiar dacă locuim pe pământ; că e cu putință ca acela care trăieşte aici să facă totul ca şi cum ar şi fi acolo. Cererea aceasta vrea să spună: După cum acolo sus în cer toate se petrec fără de nici o piedică, iar îngerii nu împlinesc numai unele porunci, iar pe altele le calcă, ci pe toate le fac şi cu toții se supun - că sunt puternici în virtute, spune psalmistul, făcând cuvântul Lui (Psalmi 102, 21) -, tot aşa învredniceşte-ne şi pe noi oamenii să nu facem pe jumătate voința Ta, ci să o împlinim în întregime, aşa cum Tu voieşti! Ai văzut că ne-a învățat să fim modeşti, arătân­du-ne că virtutea nu se datorează numai râvnei noastre, ci şi harului de sus? Şi iarăşi, ne-a poruncit ca fiecare din noi, când ne rugăm, să ne rugăm şi pentru binele întregii lumi. Că Domnul n-a spus: Facă-se voia Ta în mine sau în noi, ci: Facă-se voia Ta pretutindeni pe pământ, ca să dispară înşelăciunea, să se sădească adevărul, să se stârpească orice păcat, să se întoarcă din nou virtutea, să nu mai fie nici o deosebire între pământ şi cer. Dacă s-ar face asta, spune Domnul, nu s-ar mai deosebi cele de jos de cele de sus, pentru că pământul ne-ar arăta alți îngeri.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rugăciunea domnească, Cuvântul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 432-433

„ (...) cel chinuit de niscai dureri ale sufletului se roagă: Facă-se voia Ta. Căci voia lui Dumnezeu e mântuirea oamenilor. Dar ca să stăruim în aceasta, zicând lui Dumnezeu: Facă-se voia Ta şi întru mine, trebuie numaidecât să învinovățim acea viață care e în afara voii dumnezeieşti. Şi aceasta să o facem prin mărturisire desluşită zicând: Deoarece voia potrivnică a lucrat în chip rău în mine, în viața mea de până acum şi m-am făcut slujitor al vicleanului tiran, împlinind, ca un călău, până la capăt voia vrăjmaşului împotriva mea însumi, Te rog, fie-Ți milă de pieirea mea şi fă să se împlinească voia Ta întru mine. Căci precum atunci când se aduce lumină în peşterile întunecate întunericul dispare, aşa făcându-se voia Ta întru mine toată mişcarea rea şi necuvenită a voii mele se scufundă în neființă.”

(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)