Predică şi misiune

Predica Sfinţilor Părinţi se axează pe tâlcuirea Sfintei Scripturi. Orice preot poate face apel, în misiunea sa, la bogăţia exegezei patristice, pentru că este foarte importantă poziţionarea cât mai eficientă faţă de înţelesurile Scripturii. Deşi credincioşii au şi ei la rândul lor, din ce în ce mai mult, o bază patristică în demersurile lor de citire a Scripturii, preotul are datoria de a insista pe cuvântul Scripturii, dăruit în sensuri şi adâncimi noi de către Părinţi.

Părintele Dumitru Belu afirma într-una dintre nenumăratele sale pledoarii legate de importanţa apelului la tâlcuirea patristică a Scripturii: "Fiecare credincios are dreptul la cunoaşterea Sfintei Scripturi? Da! Dar cum să ajungă practic a o cunoaşte? Prin lectură particulară? Aşa s-ar cădea. Şi, de fapt, se mai întâmplă şi aşa. Se mai întâmplă, zic. Fiindcă, în mod obişnuit, credincioşii iau cunoştinţă de cuprinsul Sfintei Scripturi nu prin lectura ei în particular, ci în biserică, ascultând pericopele rânduite a se citi de preot în cadrul slujbelor dumnezeieşti. ş…ţ Acest fapt este dat de trebuinţa ca lectura Sfintei Scripturi să fie urmată nemijlocit de o tâlcuire adevărată". "Nu întâmplător Noul Testament foloseşte - pentru transmiterea soliei evanghelice - termenul ęçńýóóĺéí (I Tim 2:7; II Tim 1,11). Cuvântul răsfrânge legătura strânsă dintre oficiul de crainic şi cel de propovăduitor al Evangheliei. După cum crainicul nu vorbea în numele său, el având misiunea de a aduce la cunoştinţa celor către care era trimis ceea ce i se încredinţase de autoritatea respectivă, la fel şi predicatorul nu transmite păstoriţilor săi o învăţătură proprie, misiunea lui fiind aceea de a împărtăşi credincioşilor neschimbat şi nefalsificat cuvântul lui Dumnezeu. "Nu ne propovăduim pe noi înşine, spune Sfântul Apostol Pavel, ci pe Iisus Hristos, Domnul" (II Cor 4:5)". Această fidelitate faţă de Revelaţie este garantată, spune părintele Belu, doar de apropierea şi aprofundarea operei patristice. Interpretarea cea mai fidelă a Revelaţiei s-a înfăptuit în epoca patristică.

Misiunea preotului este de a învăţa

Dacă preotul aduce în faţa credincioşilor tezaurul patristic, în acelaşi timp el este dator să şi acţioneze precum marii tâlcuitori. Este evident, spune părintele Belu, faptul că "nimeni nu trebuie să purceadă la studierea Scripturii în general şi a Noului Testament în special, fără să pună la contribuţie serioase cunoştinţe de ermineutică, limbi clasice, arheologie, istorie, dogmatică, morală, liturgică". Este adevărat în acelaşi timp că "nu predică oricine. Nu predică orice om, ci numai acela care are chemare, cel care a primit porunca pentru aceasta. Predica este misiune sfântă şi este poruncă primită de Sus. Şi atunci când cineva primeşte poruncă să împlinească în numele cuiva o lucrare precisă, mai poate da el acestei lucrări un caracter arbitrar? Nu. Nu poate face aceasta. Când primeşti o misiune trebuie să o împlineşti chiar aşa cum ţi-a fost dată. Iar misiunea dată preotului este aceea de a învăţa deschis, în văzul şi auzul tuturora, Evanghelia".

Rugăciunea împlineşte cunoaşterea

Aşadar, limitarea la o abordare pur ştiinţifică a textului biblic sau patristic nu este compatibilă cu viziunea duhovnicească care trebuie să imprime predica preotului: "Rugăciunea depăşeşte cu mult erudiţia şi forma ştiinţifică, revelând adâncul Scripturii. Predica este cu atât mai autentică, cu cât predicatorul îşi dă seama că, dincolo de mijlocul formal de folosire şi tâlcuire a Scripturii în predică, rugăciunea dezvăluie profunzimi din ce în ce mai bogate ale sensurilor. Rugăciunea preotului unită cu rugăciunea ascultătorilor împlineşte aceste orientări". Preotul trebuie să fie conştient că toată activitatea sa învăţătorească este destinată în fond revelării împărăţiei lui Dumnezeu: "Cuvântul este instrument, cuvântul este hrană; el ţine loc de medicament, de foc, de sabie; dacă este nevoie de ars sau de tăiat, de el trebuie să ne servim; dacă el nu reuşeşte, toate celelalte cad. Prin cuvânt deşteptăm un suflet adormit şi potolim pe unul aprins. Prin el retezăm ce-i de prisos şi împlinim ce lipseşte; prin el facem toate celelalte, câte desăvârşesc sănătatea sufletului".

Predica depăşeşte piedica

Eficienţa predicii, a cuvântului lui Dumnezeu, depinde de circumstanţe uneori nefavorabile. Este interesant faptul că părintele Belu, în foarte multe dintre studiile sale, ridică probleme preluate din literatura patristică, care descoperă realităţi existente şi în situaţii pastorale contemporane. Sfântul Ioan Gură de Aur este duşmanul formei goale, "al lipsei de conţinut suplinite de artificiul retoric şi strălucirea stilului. Speculaţiile sterile, expunerile greoaie sunt piedici în calea eficienţei predicii. Dar sunt piedici care pot fi înlăturate. Problemele apar atunci când insuccesele sunt legate de condiţii ce nu ţin de calităţile predicii şi ale predicatorului". Părintele Belu prezintă câteva luări de poziţie ale Sfântului Ioan Gură de Aur în acest sens: "Eu mi-am pus la inimă hotărârea de a-mi împlini slujba cuvântului atâta timp cât voi trăi, fie că o să fiu ascultat de cineva, fie că nu". Marele predicator consideră că în situaţii-limită, chiar predicile spuse fără tragere de inimă au rezultate. Cuvântul rostit astăzi poate fi eficient peste ani. Insuccesele cauzate de lipsa de receptivitate a credincioşilor ar trebui să fie îndemnuri la mai multă muncă, nu la prilej de abandon. Încurajarea în împlinirea propovăduirii este făcută în primul rând prin amintirea exemplului Mântuitorului. Concluzionează părintele Belu: "Iar dacă predicatorul mai are nevoie de vreo încurajare în împlinirea cu timp şi fără timp a misiunii sale, să-şi îndrepte privirile asupra Mântuitorului. Deşi ştia că nimic n-avea să-l abată pe Iuda de la hotărârea trădării, Domnul nu a încetat un singur moment de a căuta să-l recâştige prin sfaturi, avertismente, binefaceri, prin toate mijloacele de învăţătură posibile. Purtarea aceasta a Domnului a avut drept scop să ne înveţe pe noi că, chiar în ipoteza că am fi siguri de împietrirea în rău a unora sau altora dintre ascultători, datoria noastră este de a nu dispera şi de a nu înceta niciodată să lucrăm pentru mântuirea lor".

"Rugăciunea depăşeşte cu mult erudiţia şi forma ştiinţifică, revelând adâncul Scripturii. Predica este cu atât mai autentică, cu cât predicatorul îşi dă seama că, dincolo de mijlocul formal de folosire şi tâlcuire a Scripturii în predică, rugăciunea dezvăluie profunzimi din ce în ce mai bogate ale sensurilor. Rugăciunea preotului unită cu rugăciunea ascultătorilor împlineşte aceste orientări."

pr. Dumitru Belu