Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Suferința și judecățile neștiute ale lui Dumnezeu

Suferința și judecățile neștiute ale lui Dumnezeu

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 07 Martie 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI‑a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 410‑411

„În anul 1847 o holeră cumplită a bântuit Țara Moldovei, secerând pe cei lipsiți de ajutor. Atunci mulți se izbăveau de moarte fugind prin mănăstiri. La Mănăstirea Neamț, starețul Neonil a adăpostit în anul acela numeroase familii de orășeni din Iași, dându‑le mâncare și chilii. Spun toți că nici unul din călugări și mireni n‑a murit de holeră. Cum se îmbolnăvea cineva, starețul îl trimitea să se închine la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și se vindeca.

Se mai spune despre acest mare stareț că în anul 1846, îmbolnăvindu‑se de picioare, după neștiutele judecăți ale lui Dumnezeu și fiind nevoit să stea în chilie până la moarte, niciodată n‑a cârtit întru inima sa. Ci de acolo, de pe patul suferinței, se străduia să conducă obștea mănăstirii, cu toate schiturile și metoacele sale, care număra până la 600 de călugări. Zilnic veneau la el părinții din consiliu, egumenii, duhovnicii și frații să‑i ceară sfat, și nimeni nu ieșea din cuvântul lui.

De pe patul suferinței, starețul Neonil nu înceta a sfătui și a învăța pe toți calea mântuirii, atât prin viu grai, cât și prin scris. Căci era înzestrat de Dumnezeu cu multă putere în cuvânt.

Fraților, zicea el, nu pregetați a vă îndulci de mireasma cea duhovnicească ce iese din florile cele mirositoare ale raiului celui înțelegător, adică din chinurile și durerile sfinților mucenici și din ostenelile și nevoințele cuvioșilor părinți. Pe acestea, Mireasa lui Hristos cea fără prihană, adică sfânta noastră maică, Biserica Răsăritului, le‑a sădit și le‑a crescut prin buna‑credință, spre a le aduce lui Hristos, Mirelui său cel adevărat, miros de bună mireasmă, pe a căror bună mirosire El foarte mult o iubește după cea zisă: La mireasma mirurilor Tale vom alerga (Cântarea Cântărilor 1, 7).

Zicea iarăși:

Pe florile acestea duhovnicești, adică pe sfinții cei cuprinși în mineiele Bisericii, cu dragoste adevărată să‑i cinstim ca pe prietenii lui Dumnezeu. Iar dintre toți, mai cu osebire pe Sfânta Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria...”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)