Învierea Domnului nostru Iisus Hristos (Sfintele Paşti)

Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Această sărbătoare este cea mai importantă din cursul anului bisericesc şi este numită şi Sfintele Paşti. Sinaxarul zilei din Penticostar ne spune că astăzi, „în Sfânta și Marea Duminică a Paștilor, prăznuim Învierea cea dătătoare de viață a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

Sărbătoarea Sfintelor Paști reprezintă evenimentul cel mai de seamă în viața liturgică a Bisericii. Pentru noi, creştinii, Paştele este izbăvirea din robia morţii, adusă de păcatul neascultării lui Adam, şi dobândirea vieţii veşnice prin Învierea lui Hristos, „Care cu moartea pe moarte călcând, celor din morminte le‑a dăruit viaţă”.

Hristos a înviat a treia zi după moartea Sa pe Cruce, pentru mântuirea neamului omenesc. Sinaxarul pascal ne explică modul cum identificăm cele trei zile: „În ce privește însă Învierea Domnului în a treia zi de la înmormântare, așa să știi: Joi seara și Vineri ziua fac o zi (așa socoteau evreii întinderea unei zile); apoi Vineri noaptea și Sâmbăta întreagă fac altă zi; iată deci a doua zi. Altă zi o fac noaptea de Sâmbătă și o parte din ziua de Duminică (fiindcă după o parte a începutului se înțelege întregul), deci altă întindere de zi. Iată, dar, și ziua a treia”.

Despre Învierea Domnului, din Sfânta Evanghelie aflăm că „după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Şi iată s‑a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s‑au cutremurat cei ce păzeau şi s‑au făcut ca morţi. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutaţi. Nu este aici; a înviat, precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a fost pus Domnul. Şi, degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că a înviat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată, v‑am spus vouă” (Matei 28, 1‑7).

Primul martor al Învierii este Maica Domnului, „dar spre a nu se arunca îndoială asupra Învierii, din pricina dragostei de mamă pentru Fiul său, de aceea zic Evangheliștii că Domnul S‑a arătat mai întâi Mariei Magdalena” (Sinaxarul de Paşti). Ea merge şi‑i vesteşte pe Apostoli de Învierea Domnului şi, întorcându‑se ea cu cealaltă Marie la mormânt, le‑a întâmpinat pe ele Hristos, zicându‑le: „Bucurați‑vă!” Sinaxarul pascal ne spune că drept era ca seminția femeiască să audă ea, mai întâi, bucuria, ca una ce a auzit mai întâi: „întru dureri să nască fii”.

Aflând vestea minunată, „Apostolii au venit la mormânt și Petru, numai plecându‑se în mormânt, s‑a întors înapoi, iar Ioan a intrat înăuntru, a privit mai cu de‑amănuntul și a pipăit giulgiul și mahrama capului” (Luca 24, 12; Ioan 20, 3‑8).

Maria Magdalena se întoarce la mormânt „spre a se încredința mai cu dinadinsul despre cele ce văzuse”. Alături de ea vin şi celelalte femei mironosiţe. Acest lucru se întâmplă „cam pe la revărsatul zorilor”. Ele stau în afara mormântului şi plâng. Maria Magdalena se uită în mormânt şi vede doi îngeri strălucind de lumină care‑i spun: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le‑a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L‑au pus” (Ioan 20, 13). Acum se întâlneşte Maria Magdalena cu Mântuitorul Iisus Hristos înviat, Care stă în faţa ei: „Ea s‑a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus” (Ioan 20, 14).

Sinaxarul pascal, pe baza Sfintei Evanghelii, ne spune că Maria Magdalena credea că era grădinarul, pentru că mormântul în care a fost îngropat Domnul nostru Iisus Hristos se afla într‑o grădină. Maria Magdalena Îi spune: „Doamne, dacă tu L‑ai luat pe El, spune unde L‑ai pus; și eu Îl voi lua pe Dânsul”, iar „Mântuitorul a grăit Magdalenei: «Marie!»; iar ea, înțelegând dulcele și cunoscutul glas al lui Hristos, voia să se atingă de El. Dar El a zis: «Nu te atinge de Mine, că încă nu M‑am suit la Tatăl Meu; precum socotești, ție ți se pare că Eu sunt încă om; ci mergi la frații Mei și spune‑le cele ce ai văzut și auzit»; și Magdalena a făcut așa”.

Aceste fapte minunate sunt consemnate de Sfinţii Evanghelişti şi ne arată nouă realitatea Învierii lui Hristos. Această minune a minunilor a trezit în sufletele femeilor mironosiţe, ale Apostolilor şi ale ucenicilor care au fost martorii ei trecerea de la teamă la bucurie.

Deci, Sfintele Evanghelii ne relatează că femeile mironosiţe au venit duminică, în prima zi a săptămânii, „fiind încă întuneric” (Marcu 16, 1), la mormânt, pentru a împlini rânduiala iudaică pe care nu au putut‑o face la înmormântarea în grabă a Mântuitorului, de vineri seara. Nu s‑au aşteptat să găsească mormântul gol. Descoperind acest lucru, primesc bucuria Învierii Domnului de la înger. Ele se conving de realitatea Învierii Domnului şi devin martore şi mărturisitoare ale acestei minuni.