Aceşti 10 sfinţi au pătimit pentru credinţa în Hristos-Domnul în insula Creta, în vremea împărăţiei lui Deciu (251-253). Nu erau toţi din acelaşi loc, ci din mai multe părţi ale
Ortodocşii români cinstesc astăzi pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul
În octombrie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul cu ziua de pomenire 22 iunie. Proclamarea canonizării sale a avut loc la 21 mai 2006, la hramul Catedralei patriarhale „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“. Astăzi, începând cu ora 9.30, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist, înconjurat de un sobor de arhierei şi preoţi, oficiază Sfânta Liturghie la biserica Mănăstirii Căldăruşani, locul unde se păstrează racla cu moaştele sfântului mitropolit al Ţării Româneşti, după cum ne arată un comunicat transmis de Biroul de presă al Patriarhiei Române.
Născut la Bucureşti în 1765, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a fost mitropolitul Ţării Româneşti între anii 1823-1834. După ce a studiat la renumite şcoli din Bucureşti, a ajuns ucenic al Sfântului Paisie Velicicovschi, fiind călugărit la Mănăstirea Neamţ. Dornic de desăvârşire, la îndemnul Sfântului Paisie, tânărul monah Grigorie a vieţuit o perioadă de timp la Sfântul Munte Athos. Revenind în ţară, s-a aşezat la Mănăstirea Căldăruşani, aşezământ monahal reorganizat de Sfântul Cuvios Gheorghe, stareţul mănăstirilor Cernica şi Căldăruşani.
În anul 1823, Sfântul Grigorie a fost chemat la Bucureşti de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, fiind ales mitropolit al Ţării Româneşti.
Întemeietor de şcoli teologice
Ca arhipăstor, mitropolitul Grigorie Dascălul a desfăşurat o neobosită activitate pastoral-misionară şi social-culturală, numind ierarhi în scaunele episcopale de la Argeş, Râmnic şi Buzău şi întemeind şcoli teologice în fiecare dintre aceste centre eparhiale.
Întreaga viaţă şi lucrare a mitropolitului Grigorie în slujba Bisericii a fost un exemplu de sfinţenie şi de iubire jertfelnică pentru păstoriţii săi, de sprijinul său material beneficiind numeroşi săraci, văduve, orfani oferind hrană, adăpost şi cărţi de învăţătură. La moartea sa au rămas o mulţime de cărţi pregătite spre a fi oferite în dar şcolarilor.
Activitatea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul în scaunul de mitropolit al Ţării Româneşti a fost întreruptă de administraţia rusă instaurată în Principatele Române, fiind exilat timp de peste patru ani la Chişinău, Buzău şi Căldăruşani. Sfântul Ierarh Grigorie s-a îngrijit, în mod special, şi de restaurarea Catedralei mitropolitane din Bucureşti, precum şi de traducerea şi tipărirea în limba română a „Vieţilor Sfinţilor“, pe care o considera „atât de folositoare pentru formarea duhovnicească şi luminarea sufletelor credincioşilor“.
Pentru viaţa, activitatea şi strădania sa duhovnicească, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în istoria Bisericii şi a poporului român drept cel mai de seamă întâistătător al scaunului Mitropoliei Ţării Româneşti din secolul al XIX-lea, fiind cunoscut cu supranumele de „Dascălul“.
▲ „A sfinţit Biserica Ortodoxă de pretutindeni“
În octombrie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul cu ziua de pomenire 22 iunie. Proclamarea canonizării sale a avut loc la 21 mai 2006, la hramul Catedralei patriarhale din Bucureşti. „Ne-a învrednicit Dumnezeu să avem sfinţi; a dat la iveală din neamul nostru părinţi sufleteşti pentru popor, apărători ai credinţei, tineri luptători pentru credinţă, eroi pentru libertatea şi demnitatea noastră. O ceată minunată vedem cu ochii minţii şi ai credinţei, înconjurând Sfânta Treime. Fiii Bucureştiului s-au învrednicit încă o dată de darul sfinţeniei, prin canonizarea Sfântului Grigorie, mitropolitul Ţării Româneşti. Este al treilea fiu al Capitalei intrat în rândul sfinţilor, după Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica şi Cuviosul stareţ din ostrovul Cernicăi. Iată ce pază nebiruită a rânduit Dumnezeu să ocrotească Bucureştiul, capitala României“, preciza, anul trecut, la 21 mai, Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
Tot atunci, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol, transmitea un mesaj prin IPS Grigorie Arhiepiscop de Tiatira şi Marea Britanie, în care preciza: „Robul lui Dumnezeu, Grigorie, încă din fragedă copilărie şi-a închinat viaţa lui Dumnezeu şi Bisericii sale ca monah, ca preot şi ca arhiereu a vieţuit în mai multe mănăstiri istorice din ţara dumneavoastră, s-a împărtăşit şi de sfinţenia vieţii aghiritice de la Athos şi s-a distins ca un înţelept păstor şi dascăl aşa cum o arată şi numele său, Grigorie Dascălul, ca om al rugăciunii şi credinţei în Dumnezeu, cel în Treime închinat. A fost cu adevărat un om cu credinţă puternică în Dumnezeu, un slujitor al dragostei faţă de semeni şi un predicator neînfricat al Evangheliei, al iubirii şi al Învierii. De aceea, întreaga Biserică Ortodoxă din România sărbătoreşte astăzi în chip strălucit şi cinsteşte pe acest bărbat sfânt, care prin viaţa sa de rugăciune şi înţelepciunea sa deosebită şi-a sfinţit nu numai patria, respectiv istoricul oraş al Bucureştilor, ci întreaga Românie şi Biserica Ortodoxă de pretutindeni şi chiar întreaga creştinătate“.