Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sf. Ap. şi Evanghelist Luca; Sf. Mc. Marin cel Bătrân
Sfântul Luca, marele Apostol şi Evanghelist, era grec de neam şi s-a născut în Antiohia Siriei. De tânăr deprinsese medicina şi pictura, dar s-a dovedit şi un iscusit zugrav de icoane. Multa sa învăţătură l-a ajutat mai cu seamă să înţeleagă cuvântul pe care-l propovăduia Mântuitorul Hristos şi să-l vestească lumii de atunci. În căutările sale a devenit ucenic al Apostolului Pavel, care l-a luat apoi să-i fie însoţitor în răspândirea Evangheliei Domnului. Întâlnirea lui cu Sfântul Apostol Pavel a avut loc la Troas, către anul 50. Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca a luat notiţe şi din aceste însemnări şi alte texte a alcătuit două cărţi: o Evanghelie şi Faptele Apostolilor. După moartea Apostolului Pavel la Roma, Tradiţia Sfântă spune că Sfântul Luca a propovăduit Evanghelia cu multă dăruire şi însufleţire în Macedonia şi Dalmaţia, dar mai ales în Grecia, murind în cetatea Teba din Beoţia Greciei, la adânci bătrâneţi, în vârstă de peste 80 de ani, ca unul din acei curaţi cu inima, care văd pe Dumnezeu din lumea aceasta. Sfânta Tradiţie ne mai spune că el este cel dintâi care a zugrăvit icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cu meşteşugul zugravilor „în ceară”, dar şi icoanele Sfinţilor Petru şi Pavel.
Tot astăzi, Biserica noastră îl pomeneşte şi pe Sfântul Marin cel Bătrân. Acest sfânt a trăit pe vremea lui Diocleţian (284-305) şi a lui Aristobul. Fiindcă era creştin, a fost dus înaintea guvernatorului Ciliciei. Pentru că nu s-a lepădat de Hristos, a fost bătut cumplit cu toiege şi legându-i-se picioarele cu cătuşe din fier, a fost băgat în temniţă. A doua zi, iarăşi aducându-l înaintea guvernatorului, l-au spânzurat pe lemn de picioare şi l-au bătut fără de milă. Apoi, pogorându-l de pe lemn, a suferit moarte de mucenic prin sabie, dându-şi astfel sufletul său curat în mâinile Domnului.
