Sf. Cuv. Moise Etiopianul; Dreptul Iezechia; Sf. Cuv. Iosif Isihastul

Sfântul Cuvios Moise Etiopianul (†400) a fost de neam etiopian şi a slujit ca rob al unui dregător. Stăpânul său, speriat de viaţa tâlhărească pe care o ducea în ascuns, l-a eliberat din robie. A devenit conducătorul tâlharilor şi a făcut multe nelegiuiri. „După un timp, acest făcător de rele, printr-un prilej de umilinţă, s-a dus la o mănăstire şi atât de mult s-a pocăit, încât şi pe însoţitorii săi i-a adus la Hristos. Şezând în chilia sa, au nimerit la el nişte tâlhari, neştiind că el este Moise. Legându-i fericitul cu o funie, i-a pus pe umeri ca pe un sac cu paie şi i-a dus în faţa obştii şi a zis către fraţi: «De vreme ce mie nu mi se cade să fac dreptate, iar aceştia au venit asupra mea să-mi facă rău, ce porunciţi să fac cu ei?» Părinţii au poruncit să-i dezlege şi să-i lase liberi, iar ei, dacă au cunoscut că el este Moise, vătaful de tâlhari, cel vestit şi neînfrânat, s-au mărturisit înaintea lui Dumnezeu, s-au lepădat de lume şi au devenit călugări iscusiţi. După aceea, a trăit Avva Moise mulţi ani în nevoinţe pustniceşti şi s-a învrednicit chiar de cinstea preoţească, în urma unei descoperiri dumnezeieşti. Într-una din zile, stând el cu fraţii, le-a zis: «Iată, astăzi, vor veni saracinii în schit, ca să-i omoare pe Părinţi. Sculaţi-vă şi fugiţi de aici!» Atunci i-au zis fraţii: «Tu, pentru ce nu fugi, părinte?», iar el a zis către ei: «Eu am atâţia ani de când aştept această zi, ca să se împlinească cu mine cuvântul Stăpânului meu, Hristos, Cel care a zis că toţi cei care scot sabia, de sabie vor pieri» (cf. Matei 26, 52). Atunci, i-au grăit lui fraţii: «Nici noi nu vom fugi, ci vom muri cu tine», dar el le-a zis: «Întru aceasta, eu nu am nici o vină, să se păzească fiecare cum se pricepe». Apoi, sculându-se, fraţii au fugit, iar lângă el au rămas numai şapte. După un ceas, Cuviosul Moise le-a zis acelora: «Iată, saracinii sunt aproape», iar unul dintre cei şapte fraţi, temându-se, a fugit din chilie şi s-a ascuns. Saracinii au venit şi i-au omorât pe Sfântul Cuvios Moise şi pe cei şase fraţi care se aflau cu el. Apoi, fratele care fugise, fiind ascuns, a văzut cerul deschis şi şapte cununi prea luminoase pogorându-se din cer. Apoi, după plecarea saracinilor, întorcân­du-se la chilii, i-a aflat pe toţi morţi şi trupurile lor zăcând în sânge, şi a plâns. Trecând 15 ani de la primirea preoţiei, iar de la naşterea sa împlinind 75 de ani şi adunând 75 de ucenici, Sfântul Moise s-a sfârşit muceniceşte” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).

Dreptul Iezechia (†691 î.Hr.) a fost fiul regelui Ahaz. Devine rege al regatului Iuda la vârsta de 25 de ani. A domnit în Ierusalim timp de 29 de ani. El a redeschis Templul lui Solomon. „În vremea sărbătoririi Paştelui evreiesc, la care a invitat pe toţi supuşii regatului, Iezechia a dat ordin să se distrugă idolii din tot regatul, reamintind oamenilor cum fuseseră pedepsiţi strămoşii care se lepădaseră de Dumnezeul Cel adevărat. După aceasta, idolatria a încetat nu numai în regatul lui Iuda, ci în multe locuri din regatul lui Israel, iar Dumnezeu l-a izbăvit de duşmani şi i-a îndeplinit rugăciunile. Astfel, în al 14-lea an al domniei lui Iezechia, regele asirian Senaherib, fiu al lui Salmanasar, cucerind Israelul, şi-a adunat forţele şi a venit cu război împotriva lui Iezechia, dar un înger al Domnului a doborât 185.000 de soldaţi asirieni şi, astfel, regele Iezechia a ieşit învingător. Dreptul Iezechia se ruga fierbinte pentru ajutorul de la Dumnezeu, dar şi mai fierbinţi erau rugăciunile sale de mulţumire. Prin rugăciune, Dumnezeu i-a prelungit viaţa cu 15 ani, deşi Prorocul Isaia (9 mai) fusese trimis de Dumnezeu să-i vestească sfârşitul vieţii lui. Iezechia a murit la vârsta de 54 de ani şi a fost îngropat cu mare cinste la Ierusalim” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).