Sf. Ier. Leontie de la Rădăuţi; Sf. Mc. doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, cei din Roma

Sfântul Ierarh Leontie (sec. XIV-XV) s-a născut în veacul al XIV-lea, în oraşul Rădăuţi, unde-şi dorm somnul de veci în biserica voievodală a Mănăstirii Bogdana primii voievozi ai Moldovei, unii dintre ei contemporani cu el. În această necropolă voievodală a Moldovei a intrat ca monah ierarhul de mai târziu, primind numele de Lavrentie. Dorind să se desă­vârşească duhovniceşte, s-a retras în sihăstrie pe Valea Putnei, unde se nevoiau mulţi pustnici isihaşti. Aceştia l-au îndrumat pe calea descoperirii prin rugăciune şi asceză a bucuriei luminii taborice şi a pregustării din lumea aceasta a fericirii cerești.

Prin viaţa lui duhovnicească exem­plară, a devenit un model pentru alţi căutători ai isihiei, în jurul său adunându-se mai mulţi ucenici. A înfiinţat Schitul Laura, care era cunoscut după numele lui: Schitul lui Lavrentie. Este prima sihăstrie din nordul Moldovei cunoscută cu numele. Tradiţia consemnează că în acest schit s-a format duhovniceşte, sub îndrumarea egumenului Lavrentie, şi Sfântul Daniil Sihastrul.

Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a întemeiat Episcopia Rădăuţilor la Mănăstirea Bogdana, biserica voievodală de aici devenind Catedrală Episcopală. Primul episcop al acestei eparhii a fost ales Cuviosul Lavrentie. „Ca Episcop al Rădăuţilor, Lavrentie a rămas om al rugăciunii şi al dragostei de aproapele, făcând milostenie şi împărtăşind povăţuiri şi cuvinte de mângâiere tuturor.”

La bătrâneţe s-a retras din scaunul episcopal de la Rădăuţi la schitul pe care-l întemeiase şi s-a dedicat vieţii sihăstreşti. Prin rugăciune şi asceză a ajuns să dobândească darul înainte-vederii şi pe cel al vindecărilor. Asemenea marilor Părinţi isihaşti, cunoscând dinainte că urmează să treacă din această lume, „a cerut să fie tuns în chipul schimniciei, primind numele de schimonahul Leontie”. De aici şi numele sub care-l cunoaştem noi ca sfânt.

După ce şi-a luat rămas-bun de la ucenicii săi, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos, pe Care L-a slujit cu credinţă toată viaţa. A fost înmormântat în biserica Schitului Laura. Aici veneau mulţi credincioşi pentru a cere ajutorul Cuviosului Leontie şi se săvârşeau multe vindecări.

Datorită minunilor ce se petreceau la mormântul lui, la cererea credincioşilor, moaştele cuviosului au fost mutate în Catedrala Episcopală a Rădăuţilor. Aici au rămas până în anul 1639, când au fost ascunse pentru a nu fi întinate de incursiunile unor „tâlhari veniţi de dincolo de hotarele de la nord ale Moldovei”. Moaştele ascunse ale Sfântului Leontie nu au mai fost găsite o lungă perioadă şi abia la sfârşitul secolului trecut au fost descoperite o parte din ele.

În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în rândul sfinţilor a Ierarhului Leontie de la Rădăuţi, cu zi de prăznuire la 1 iulie. Moaştele sale se află în biserica Mănăstirii Bogdana, unde aduc multă mângâiere celor care vin să-i ceară ajutorul.