Sf. Mare Mc. Artemie; Sf. Cuv. Gherasim din Chefalonia

Sfântul Artemie era duce şi dregător împărătesc în Alexandria pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), fiind voievod viteaz în războaie şi întărit în credinţa în Hristos. În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363), care s-a lepădat de credinţă, s-a pornit prigoană împotriva creştinilor, apostatul prefăcând bisericile în temple idoleşti şi omorând pe creştini cu înfricoşătoare chinuri. În timpul unui război împotriva perşilor, Artemie a fost chemat la Antiohia cu oastea lui. Acolo, a văzut creştinii chinuiţi de prigonitori şi i-a cerut socoteală împăratului Iulian. „Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie pe cei nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta credinţă”? Iar Iulian, auzind aceste cuvinte, a strigat aprins de mânie: „Cine este acesta şi de unde este el, care grăieşte cu îndrăzneală împotriva noastră şi a venit să ne vorbească de rău chiar în faţă”? Şi cei prezenți au răspuns: „Ducele Alexandriei, stăpâne”. Deci, pentru îndrăzneala sa, dar şi pentru uneltirile păgânilor din Egipt, Artemie a fost legat şi torturat. A fost bătut cu vine de bou, l-au tăiat pe spate cu brice ascuţite şi i-au pătruns coastele şi tâmplele cu ţepuşe arse în foc. Apoi, punându-l între două pietre mari, atât l-au presat încât toate oasele i le-au zdrobit şi luminile ochilor au sărit din locul lor. În timpul suferinţelor, Artemie Îl mărturisea pe Domnul Iisus Hristos neîncetat. Deci, văzând că sfântul nu moare, împăratul a poruncit ca lui Artemie să i se taie capul şi astfel a luat el cununa muceniciei. Moaştele Sfântului Artemie au fost cinstite de creştini, devenind izvor de tămăduiri şi de minuni. 

Sfântul Gherasim din Chefalonia s-a născut în satul Trikkala din Peloponez. S-a călugărit pe insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos. Primind binecuvântare de la părinţi, s-a dus la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt al Mântuitorului, iar acolo s-a îngrijit de candelele Sfântului Mormânt. A fost hirotonit diacon şi apoi preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1534-1579). Pentru singurătate s-a retras la Iordan, unde s-a nevoit 40 de zile, apoi în Zakynthos, unde s-a hrănit numai cu ierburi. După cinci ani, a simţit dorinţa de a pleca pe insula Chefalonia, unde şi-a găsit adăpost într-o peşteră. Pentru viaţa lui curată, Sfântul Gherasim s-a învrednicit de darul vindecării bolnavilor şi al izgonirii duhurilor necurate. Pe când avea 71 de ani, sfântul a ştiut că va muri curând. A trecut în pace la Domnul în anul 1579. După doi ani, deschi­zân­du-i-se mormântul, s-au descoperit moaştele sale întregi şi frumos mirositoare, vindecătoare de boli.