Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Mc. Iachint; Sf. Ier. Anatolie, Arhiepiscopul Constantinopolului

Sf. Mc. Iachint; Sf. Ier. Anatolie, Arhiepiscopul Constantinopolului

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 03 Iulie 2026

Sfântul Mucenic Iachint (†108) era din Cezareea Capadociei (Asia Mică) şi a fost contemporan cu domnia împăratului Traian (98-117). La vârsta de 20 de ani a slujit la paza „camerelor împărăteşti”. El era în taină creştin. Împăratul Traian era un prigonitor al creştinilor.

„Într-o zi de mare sărbătoare păgânească, fiind de faţă şi împăratul, tânărul Iachint a fost pârât de un oştean, din aceeaşi ceată ostăşească, dar păgân cu credinţa, că îl văzuse şi îl auzise rugându-se în taină unui anume Iisus, numindu-L Dum­nezeul său. S-a mâniat, atunci, cumplit împăratul şi a poruncit să fie adus înaintea sa tânărul cutezător care, sub acoperişul împărătesc, încălca legile ţării. Iachint a fost adus în grabă înaintea împăratului, fiind îndemnat de acesta să guste din cărnurile jertfite idolilor. Tânărul creştin nu s-a plecat la aceasta, ci, mai mult, a mărturisit pe faţă credinţa lui în Hristos. Pentru aceasta, a fost bătut peste tot trupul şi a fost închis în temniţă, dându-i-se de mâncare numai mâncăruri făcute din jertfele idoleşti, ca, astfel, de foame, să fie silit să mănânce din acele bucate spurcate. Viteazul nevoitor al lui Hristos, Iachint, până la sfârşit n-a vrut să guste din ele, ci a rămas nemâncat 40 de zile. Slăbind cu totul de foame, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, primind cununa muceniciei” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Sfântul Ierarh Anatolie, Arhi­episcopul Constantinopolului (†458), mai întâi a fost preot şi reprezentant (apocrisiar) al Bisericii Alexandriei în capitala Imperiului, la Constantinopol. După moartea Sfântului Flavian (16 februarie) a fost ales Arhiepiscop al Constantinopolului, pe când era împărat Teodosie al II-lea (408-450). Ereticul arhiepiscop Dioscor al Alexandriei a sprijinit alegerea lui în speranţa că-l va ajuta în răspândirea învăţăturilor sale greşite.

„Nimic n-a folosit, însă, Dioscor cu meşteşugirile sale, căci fericitul Anatolie l-a caterisit în Sinodul de la Calcedon, din anul 451, şi a pus în diptice, spre pomenire, numele Sfântului Flavian, care fusese caterisit pe nedrept şi bătut din porunca lui Dioscor la Sinodul tâlhăresc din anul 449, de la Efes. Sfântul Anatolie a trimis apoi epistole tuturor episcopilor, îndemnându-i să anatemizeze pe începătorii eresurilor, adică pe Nestorie, Eutihie şi Dioscor” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Sfântul Anatolie a păstorit vreme de opt ani în dreapta credinţă Biserica din Constantinopol şi s-a mutat la Domnul, lăsând în locul său pe Sfântul Arhiepiscop Ghenadie (25 august).