Sfinţii Ioan Casian (†435) şi Gherman (†405-415) s-au născut din părinţi străromâni în părţile Casimcei din nordul Dobrogei, care se numea Sciţia Mică. Din dragoste pentru Hristos au îmbrăţişat viaţa monahală, intrând într-o mănăstire din Dobrogea. Au mers apoi într-o mănăstire din Betleem, în Palestina, de unde au pornit în anul 385 în căutarea de modele de sfinţenie. Astfel, au vizitat Patria anahoreţilor - Egiptul. Pe la anul 400 au mers la Constantinopol, unde au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit preot pe Sfântul Gherman, iar pe Sfântul Casian diacon. În anul 403, Sfântul Gherman a participat la Sinodul de la Stejar, ca apărător al Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anul 405, împreună cu Sfântul Ioan Casian, a dus la Roma, Papei Inochentie, o scrisoare a clerului şi credincioşilor din Constantinopol, tot în apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur. Nu se cunoaşte anul exact în care a trecut la Domnul Sfântul Gherman, dar se presupune că între anii 405 şi 415, pe când era la Roma. Sfântul Casian s-a mutat la Domnul în anul 435.
Sf. Mc. Victorin şi cei împreună cu el; Sf. Mc. Teodul şi Agatopod
Sfinţii Mucenici Teodul şi Agatopod au trăit pe vremea împăraţilor romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305) şi slujeau Domnului Iisus Hristos fiind bineplăcuţi Lui. Agatopod era bătrân şi foarte înţelept şi avea rânduiala de diacon, iar Teodul era tânăr, fără de prihană şi era citeţ, ambii în biserica din Tesalonic. Ieşind poruncă de la împăraţii păgâni, ca oamenii de pretutindeni să aducă jertfe idolilor, Teodul şi Agatopod au rămas închişi în biserică, rugându-se neîncetat. Aflând ostaşii despre aceasta, i-au prins şi i-au aruncat în temniţă. Închişi fiind, pe mulţi păgâni i-au adus la credinţa în Hristos Iisus, la pocăinţă şi la împăcarea cu Dumnezeu prin Botezul în numele Preasfintei Treimi. Iar poporul din cetate, aflând că între zidurile închisorii cei doi propovăduiesc vestea cea bună a lui Dumnezeu, a sfărâmat încuietorile închisorii şi, dând năvală în interiorul temniţei, asculta cuvântul lor cel folositor pentru suflet. De trei ori i-a judecat căpetenia cetăţii, Faustin, pe Sfinţii Teodul şi Agatopod, însă ei au rămas tari în credinţa lor, spunând că sunt creştini, gata oricând să pătimească orice fel de chinuri pentru Hristos Iisus Mântuitorul lumii. Astfel, după a treia cercetare au fost osândiţi la moarte prin înecare în mare. Şi aşa, cu pietre grele atârnate de gât şi cu mâinile legate la spate, fiind aruncaţi în mare, au primit cununa muceniciei de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mucenic Victorin şi a celor împreună cu dânsul.