Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Sfinţit Mc. Eutihie; Sf. Mc. Tation

Sf. Sfinţit Mc. Eutihie; Sf. Mc. Tation

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 24 August 2026

Sfântul Sfinţit Mucenic Eutihie (sec. I), auzind cuvântul Evangheliei lui Hristos, şi-a părăsit părinţii şi rudele şi a urmat Sfântului Apostol Ioan Teologul, pe când acesta propovăduia în Efes. Găsindu-l pe Sfântul Apostol Pavel, l-a urmat şi pe el, propovăduind Evanghelia alături de el. Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române în volumul XII, pe luna august, ne spune că „a fost cinstit cu numirea de Apostol, ca unul care s-a ostenit cu cei mai mari dintre Apostoli la propovăduirea lui Hristos şi ca unul care a fost sfinţit episcop de ei, la slujirea cuvântului şi la aducerea Sfintei Jertfe. Fericitul Eutihie a străbătut multe ţări, propovăduind pe Hristos nu numai cu ei, ci şi singur, având împreună călător pe îngerul lui Dumnezeu, care îl întărea şi-i spunea dinainte cele ce aveau să i se întâmple. A suferit pretutindeni legături şi bătăi, dar pătimea cu bărbăţie, pentru Domnul său. Odată, fiind chinuit de foame în temniţă, o mână nevăzută i-a adus pâine şi l-a întărit într-atât, încât socotea chinurile ca pe un nimic. I-au strujit trupul cu unghii de fier, dar sângele lui a îmbălsămat văzduhul cu un nor de bună mireasmă. A fost aruncat în foc, apoi a fost dat fiarelor spre mâncare, însă una dintre fiare, grăind omeneşte măririle lui Hristos, i-a îngrozit pe toţi cei care priveau. Astfel, săvârşindu-şi nevoinţa alergării sale, Sfântul Eutihie a fost dus legat de la Efes, în patria sa, Sevasta, unde s-a sfârşit prin tăierea capului cu sabia, luând de la Hristos cununa muceniciei”.

Sfântul Mucenic Tation (†305) „era din satul Mantineon, din Mitropolia Claudiopolei din Bitinia”, după cum menţionează Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române în volumul XII, pe luna august. Tot acest text ne spune că „a fost prins, pentru că era creştin, şi a fost dus la domnitorul Urban. L-a întrebat dacă Îl mărturiseşte pe Hristos şi Tation i-a răspuns cu îndrăzneală că îl va mărturisi până la ultima suflare. Îndată l-au bătut puternic şi l-au sfâşiat cu gheare de fier. Apoi l-au târât la moarte prin cetatea Claudiopole, după ce şi-a făcut mai întâi semnul crucii”.