Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei 70, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, slujind la răspândirea adevăratei credinţe. Sfinţii Filimon, Arhip şi Apfia lucrau în cetatea Colose din Frigia, iar fericitul Onisim la Roma. Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de „împreună oştean cu noi”, precum scrie în Epistola către Filimon, capitolul al 2-lea. În aceeaşi epistolă, Filimon este zugrăvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţă de însuşi Apostolul Neamurilor. Sfânta Apfia, soţia lui Filimon, este numită „sora Apfia” datorită vredniciilor ei (Filimon cap. 2). Sfântul Onisim din sclav ajunge Apostol al Domnului şi din răufăcător frate egal în vrednicie cu fostul său stăpân, Filimon.
Sf. Cuv. Maria Egipteanca; Sf. Cuv. Macarie Mărturisitorul; Sf. Mc. Gherontie; Sf. Cuv. Varsanufie de la Optina
Cuvioasa Maria s-a născut în Egipt şi încă de la vârsta de 12 ani a plecat din casa părinţilor ei şi s-a dus în Alexandria. Fiind tânără şi frumoasă, a căzut într-o mare robie a plăcerilor trupeşti. Îi ademenea pe mulţi bărbaţi tineri, dar şi bătrâni, cu care cădea în cumplitul păcat al desfrânării. După ce a pierdut 17 ani din viaţă, trăind în desfrânare, timp în care nu s-a gândit o clipă că ceea ce face este urâciune înaintea Domnului, Maria s-a pocăit în urma unei minuni. Dumnezeu, în marea Sa milostivire, avea să îi întindă o mână de ajutor, care i-a schimbat întreaga viaţă, făcând din ea un dreptar de pocăinţă sinceră. Cuvioasa Maria a dorit oarecând să meargă la Ierusalim şi drept răsplată de călătorie şi-a vândut trupul corăbierilor. Văzând în Ierusalim mult popor care intra în biserică pentru a se închina lemnului Sfintei Cruci, a vrut şi ea să se închine, însă, încercând să se apropie, o Putere nevăzută o respingea, nelăsând-o să intre. După mai multe încercări, văzând că nu poate intra în biserică, şi-a dat seama de viaţa ei păcătoasă, a plâns cu amar şi s-a pocăit. A trecut apa Iordanului şi s-a dus în pustia cea mai adâncă, unde timp de 47 de ani a trăit în aspre nevoinţe: lacrimi necontenite; post; rugăciune; goliciunea trupului în frig şi arşiţa soarelui. Şi s-a înălţat deasupra celor trecătoare, încât, atunci când se ruga, se înălţa ca de un cot de la pământ, neavând alt martor decât pe Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii pe duhovnicul ei, Sfântul Zosima. După 47 de ani de pustnicie l-a întâlnit pe Sfântul Zosima în deșert, care a convins-o să-i povestească viața sa. Ea i-a spus cu multă smerenie viaţa ei, în timpul acesta arătându-i preotului că are darul înainte-vederii. La final, Cuvioasa Maria i-a cerut lui Zosima să se întâlnească iarăși, anul următor, la apusul soarelui, în Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, pe malurile Iordanului, pentru a se împărtăși. Viaţa Sfintei Maria Egipteanca a fost pusă pe hârtie de Sfântul Ierarh Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.