Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava; Sfântul Ierarh Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului
Sfântul Mare Mucenic Ioan s-a născut în jurul anului 1300, din părinți creștini greci, iubitori de Dumnezeu, ceea ce l-a făcut să fie râvnitor al împlinirii poruncilor lui Hristos. Ocupația lui de bază era negoțul, călătorind adesea prin cetățile și târgurile de pe malurile Mării Negre. De loc era din cetatea Trapezunt de lângă Marea Neagră. Călătorind el oarecând cu corabia, vrăjmașul diavol, văzându-l că se roagă lui Dumnezeu și că postește, dar şi că îi miluia şi îngrijea pe oamenii ce pătimeau de boli pe corabie, a ridicat asupra lui pe stăpânul vasului, un om nemilostiv şi rău. Auzind acela că Ioan este creştin ortodox, se străduia să-l determine să renunţe la credinţa sa cea curată şi să îmbrăţişeze credinţa latinească. Deci, a început Sfântul Ioan, mergând pe mare, a-i arăta aceluia adevărul Ortodoxiei şi l-a lăsat ruşinat, biruindu-l în cuvânt. Ajungând ei în Cetatea Albă, care atunci era stăpânită de turci, stăpânul corabiei s-a dus la dregătorul cetății zicându-i că Ioan dorește să treacă la musulmani. Auzind acestea, dregătorul l-a chemat imediat la judecată pe Ioan, însă el L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos-Domnul înaintea tuturor. Pentru acesta a fost bătut cu toiege, apoi legându-l în lanțuri, l-au aruncat în temniță. A doua zi, l-au adus din nou la judecată, dar Sfântul Ioan, mărturisind că este creștin, a fost legat de un cal sălbatic și târât prin întreaga cetate. Iar un oarecare păgân, batjocorind pe mucenic, a luat o sabie și i-a tăiat capul. Moaștele Sfântului Ioan cel Nou se află la Suceava, în biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe”.
