Sfântul Mucenic Caliopie (†304) a trăit pe vremea împăratului Maximian (286- 305) şi era din Perga Pamfiliei. Mama sa, Teoclia, l-a crescut în dreapta credinţă şi în cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În timpul prigoanei împotriva creştinilor, el dorea să îndure chinuri pentru mărturisirea lui Hristos. „Văzând Caliopie urgia ce se abătuse asupra creştinilor, s-a înfăţişat de bună voie înaintea dregătorului Maxim, în cetatea Pompeiopole din Cilicia, şi a mărturisit că se închină lui Hristos, cu toate că ştia ce vifor de mânie avea să stârnească asupra sa. Drept aceea, pentru dragostea lui Dumnezeu cel viu, a îndurat bătăi, a fost tras pe roată şi ars pe pântece cu făclii aprinse şi apoi aruncat în temniţa, cu carnea trupului său sfărâmată şi atârnând în bucăţi” (Proloagele). Mama lui i-a fost tot timpul alături întărindu-l în suferinţele îndurate pentru credinţa creştină. Mai-marele cetăţii, văzând că Sfântul Caliopie nu poate fi înduplecat să renunţe la credinţa în Hristos, a ordonat să fie răstignit. „În Joia Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului, îndurerata maică l-a rugat pe crudul tiran să îngăduie să fie răstignit, dar cu capul în jos, ca fiul ei să-şi arate astfel dragostea şi smerenia faţă de Jertfa Domnului Hristos” (Proloagele). Dregătorul i-a împlinit rugămintea, iar Sfântul Caliopie a fost răstignit a doua zi, în Vinerea Mare, dându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului. Când a fost pogorât de pe cruce, mama Sfântului Caliopie a îmbrăţişat trupul fiului ei şi a rugat pe Dumnezeu să nu o despartă de el. După această rugă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată împreună cu fiul ei.
Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sf. Ana; Sf. Prorociţă Ana, mama Prorocului Samuel (Dezlegare la peşte)
Dumnezeu, Cel ce a creat cerul şi pământul, lumea văzută şi nevăzută, a trezit la plinirea vremii pântecele cel sterp spre rodire al Sfintei Ana şi a făcut-o în chip minunat maică născătoare de prunci, pe cea care îmbătrânise fără să nască. Astfel, Dumnezeu a dat Drepţilor Părinţi Ioachim şi Ana acest rod vrednic, pe Fecioara Maria, din care avea să vină Însuşi Dumnezeu în trup spre izbăvirea lumii. Sfânta Fecioară Maria a fost zămislită din făgăduinţă, zămislire binevestită printr-un înger părinţilor ei, precum şi lumii întregi. Prin Maica Domnului au început a se dezlega legăturile lui Adam şi a se izbăvi lumea din înşelăciune. Pentru ea s-au bucurat prorocii Vechiului Testament, aşteptând ca din ea să Se nască Mântuitorul Iisus Hristos.
Tot astăzi o prăznuim şi pe Sfânta Prorociţă Ana, mama Prorocului Samuel. Era din cetatea Ramataim-Ţofim din muntele Efraim (cf. 1 Regi 1, 1) şi căsătorită cu un bărbat din seminţia lui Levi (cf. 1 Paralipomena 6, 34-38), numit Elcana (cf. 1 Regi 1, 5). Fericita Ana se ruga mult lui Dumnezeu, deoarece nu putea naşte copii şi era defăimată pentru sterpiciunea ei. Într-una din zile, împreună cu bărbatul ei, suindu-se la Şilo, unde era Chivotul Legii, ca să aducă jertfă prin mâna lui Eli preotul, a primit de la Altar o singură parte din jertfe şi nu două, pentru că nu avea fiu sau fiică. Celelalte femei cu copii primiseră câte două părţi. Atunci, întristându-se, s-a rugat lui Dumnezeu şi I-a promis că dacă îi va dărui un băiat îl va încredinţa Lui „şi nu va bea el nici vin, nici sicheră, nici brici nu se va atinge de capul lui” (cf. 1 Regi 1, 11). Şi luând de la Domnul deplină încredinţare, s-a întors acasă şi luând în pântece, Sfânta Prorociţa Ana l-a născut pe Prorocul Samuel. Iar după ce l-a înţărcat, s-a suit împreună cu el la Şilo şi a căzut înaintea lui Dumnezeu şi I-a mulţumit. Pe când copilul avea trei ani, mama sa a mers din nou cu el la Şilo şi l-a încredinţat preotului Eli, care, luându-l, i-a făcut haine preoţeşti mici, pe măsură, iar Samuel slujea cu ele lui Dumnezeu. Sfânta Prorociţă Ana a mai născut încă trei feciori şi două fete (cf. 1 Regi 2, 21) şi trăind vreme îndelungată lăuda pe Domnul, iar mai pe urmă s-a mutat în lăcaşurile cele veşnice.
