Ajunul Botezului Domnului

Sărbătoarea Botezului Domnului este unul dintre cele mai importante praznice împărăteşti din cursul anului bisericesc. Această sărbătoare este precedată de o zi de post aspru numită Ajunul Botezului Domnului. Rânduielile liturgice şi postul din această zi ne pregătesc pentru sărbătoarea Botezului Domnului.

La Dumnezeiasca Arătare a Domnului nostru Iisus Hristos la râul Iordan, pe când avea vârsta de 30 de ani, Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, a mărturisit: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu (Ioan1, 32-34).

Timp de 30 de ani, Mântuitorul Iisus Hristos a trăit pe pământ fără să Se arate lumii că este Mesia. La această vârstă vine la Iordan, unde boteza Sfântul Proroc Ioan, pentru a arăta lumii că El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Tatăl şi Duhul Sfânt dau mărturie că El este Fiul Cel Unul Născut al lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat pentru mântuirea noastră: Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileei şi S-a botezat în Iordan de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit (Marcu 1, 9-11).

De la această Dumnezeiască Arătare a Domnului la Iordan vine şi o altă numire a sărbătorii Bobotezei, şi anume cea de Epifanie sau Teofanie. Ieromonahul Macarie Simonopetritul explică pe baza imnografiei Bobotezei sensurile teologice ale afundării Domnului în apele Iordanului în ziua Dumnezeieştii Sale Arătări: Neprihănit şi lipsit de orice păcat, şi prin urmare şi de păcatul lui Adam (Facere 3, 7-11), Hristos, noul Adam, S-a pogorât gol în acest „mormânt lichid” (Irmos al primului imn al celui de-al doilea Canon al Utreniei de la sărbătoarea Bobotezei), ca semn al viitoarei pogorâri în tenebrele morţii şi al şederii Sale în mormânt. Se cufundă acum în apă şi, după cum vestiseră prorocii, calcă în picioare puterea Satanei, care se retrăsese în străfundul apei (Psalmul 73,14): „Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă”, apoi Se ridică din nou biruitor, vestind Învierea Sa cea de-a treia zi şi înălţarea omenirii curăţite de păcat. Cerurile, zăvorâte după căderea primului om, s-au deschis atunci deasupra Sa, iar glasul Tatălui a venit din înălţime, a dat mărturie în faţa tuturor: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). Sfântul Duh a dat de asemenea mărturie, apărând în chip de porumbel alb, ca semn al păcii şi împăcării dintre Dumnezeu şi om (Facere, cap. 8). Arătându-L (...) că Acesta este Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut din Tatăl (...), Mântuitorul pe care Îl făgăduise Dumnezeu. Prin Botezul Său în Iordan, Hristos vestea astfel că avea să slobozească omenirea din robia morţii şi că avea să o ducă la cunoştinţa Sfintei Treimi prin moartea şi Învierea Sa. (Sinaxarul - Vieţile Sfinţilor, volumul V, luna ianuarie).

De aceea, în Ajunul Bobotezei, pregătirea noastră spirituală trebuie să fie una deosebită şi intensă pentru a putea primi aşa cum se cuvine marea taină a Arătării Domnului la Iordan şi a descoperirii Preasfintei Treimi. Pentru aceasta, noi creştinii ajunăm prin post în ziua ce precede Boboteaza. Această zi de post datează din perioada secolelor 4-6, când catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciune pentru a primi Botezul a doua zi, la praznicul Bobotezei. Acum suntem chemaţi să ne pregătim duhovnicește ca să primim în sufletele noastre bucuria Dumnezeieştii Arătări de la Iordan a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care o sărbătorim de Bobotează.

Rânduielile liturgice ale Ajunului Botezului Domnului sunt deosebite şi cuprind în mod special faţă de alte zile săvârşirea Ceasurilor împărăteşti şi a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, în cadrul căreia se citesc 13 Paremii, care cuprind texte din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament.

Ceasurile împărăteşti au o rânduială specială şi preced Liturghia care se oficiază în Ajunul Bobotezei. Se numesc aşa, deoarece odinioară la ele participau împăraţii din Bizanţ, iar la noi, în Ţara Românească şi Moldova, participau domnitorii. Ceasurile împărăteşti cuprind cântări, rugăciuni și citiri din Sfânta Scriptură legate de sărbătoarea Botezului Domnului pe care o vestesc: În apele Iordanului venind astăzi, Domnul a strigat către Ioan: Nu te teme a Mă boteza; că am venit să-l mântuiesc pe Adam, cel întâi zidit (Condacul, glasul al 4-lea).

Aceste Ceasuri se citesc dimineaţa, unul după altul, şi sunt în număr de patru: Ceasul 1 (corespunde orei 6:00), Ceasul 3 (corespunde orei 9:00), Ceasul 6 (corespunde orei 12:00) şi Ceasul 9 (corespunde orei 15:00). În Biserica Ortodoxă, în ajunul şi în ziua sărbătorii Botezului Domnului (5 şi 6 ianuarie), se oficiază Sfinţirea cea mare a apei, numită şi Agheasma Mare. Această slujbă se săvârşeşte numai în aceste zile ale Bobotezei. Apa sfinţită acum se ia dimineaţa, pe nemâncate, până la Odovania praznicului Botezului Domnului din data de 14 ianuarie, iar în restul anului bisericesc nu se ia decât cu acordul preotului duhovnic. În perioada premergătoare sărbătorii Botezului Domnului, preoţii din parohii merg pe la casele credincioşilor pentru a le sfinţi cu Agheasmă Mare şi mărturisesc prin cântare importanţa în planul mântuirii noastre a acestui slăvit praznic împărătesc: În Iordan Botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat. Că Glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu Iubit pe Tine numindu-Te; şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului, Cel Ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, Slavă Ţie (Troparul Botezului Domnului).